Spre deosebire de prima noapte petrecuta in Barcelona, in noaptea de sambata spre duminica am dormit numai vreo sapte ore. Am reusit performanta sa ne trezim pe la 8, dar chiar si asa ne-a luat destul de mult timp pana ne-am ridicat din pat si ne-am pus in miscare.
Pentru o persoana care nu poate sa plece de acasa fara sa ciuguleasca ceva, faptul ca restaurantul hotelului era inchis nu a fost o placere, dar tot am bagat la ghiozdan un pic de carnita ramasa de la portiile mari de mancare de la pranzul de sambata. Totusi, nu se putea fara cafea asa ca ne-am oprit la o cafenea micuta din apropierea hotelului. Un local modest si destul de prost intretinut, ceva ca pentru un cartier muncitoresc. Am servit fiecare cate o cafea si un croissant sau o prajitura inainte de a porni in circuitul muzeelor.
Cum eram in prima duminica din luna mai, zi cu intrare libera la muzee, am “atacat” inca de la primele ore reduta intitulata “Muzeul Picasso”.
Am luat metroul de la statia Paral’lel pana la Jaume I, via Passeig de Gracia, iar apoi am ajuns la Via Laietana si am mai mers cinci sau zece minute pe jos, pe niste stradute inguste, printre diferite cladiri vechi, pentru a ajunge la Muzeul Picasso.
Cum ne-am pornit destul de greu, Picasso ne-a asteptat cu o coada de peste 100 de metri, poate chiar aproape 200 de metri de oameni care stiau de posibilitatea de a vedea muzeul gratis.
Cum necum, coada a inaintat destul de bine si am ajuns destul de repede la intrare, dar pana sa ajungem as vrea sa ma opresc asupra unui episod funny. Desi poteca dintre cladiri era mica, sa zicem maxim sase oameni pusi unul langa altul, printre noi si-a facut aparitia o masina, nu mai retin exact marca, prefatata de o alta masina care era de politie. Din masina … neoficiala s-au dat jos doua maicute la vreo 60-70 de ani si care au golit portbagajul de cutii, probabil pline cu medicamente, pe care le-au lasat la o institutie aflata undeva in dreptul nostru, care ne asteptam randul la intrarea in muzeu.
Un alt episod, mai degraba ciudat, s-a petrecut la intrarea in Muzeul Picasso. Desi intrarea era libera, fiecare vizitator astepta sa primeasca cate un bon pe care era intiparit “0.00 euro” si era intrebat din ce tara este. Cum am avut proasta inspiratie sa ma arunc cu “Romania” in fata, a urmat un episod si mai neplacut in zona bagajelor. Desi erau o groaza de oameni cu rucsaci seriosi in spate, Cristina a fost “invitata” sa-si odihneasca poseta in zona bagajelor, evident contra-cost. Un episod cu un puternic impact emotional, desi alegerea poate a fost facuta aleatorie si ni s-a oferit posibilitatea ca mai tarziu sa facem unele glume mai putin reusite pe seama “profilului de terorist” al Cristinei.
In fine, cred ca am petrecut ceva mai bine de o ora in interiorul muzeului, insa, in ciuda renumelui, pe mine lucrarile lui Picasso ma cam lasa rece. Poate am facut vizita prea in fuga, poate era muzeul prea aglomerat, poate m-a afectat episodul cu bagajul, poate n-am dormit bine dupa victoria Barcelonei, dar cert este ca nu am inteles foarte multe din operele lui Picasso. Majoritatea mi se par cu un mesaj pueril sau copilaresc. Ma gandesc ca este foarte posibil ca marele artist sa o fi luat-o pe aratura de mult prea devreme si sa fii dat in mintea copiilor.
Dupa cateva poze facute in curtea interioara a muzeului, pentru ca in interior nu aveai voie, ne-am luat rapid talpasita si am luat-o iar pe stradute, in cautarea de alte obiective turistice.
Am avut noroc ca in apropiere de Muzeul Picasso se regaseste Santa Maria del Mar, dar cum se apropia pauza de pranz, am avut la dispozitie doar cateva minute pentru a vizita superba constructie.
Pe langa Sagrada Familia si Catedrala Santa Eulalia, Santa Maria del Mare reprezinta o alta constructia uriasa, la propriu si la figurat. Splendida biserica este impunatoare si dateaza din 1383. Mai mult, ea a fost construita doar in ceva mai mult de 50 de ani si intr-o perioada, secolul 14, in care nu exista tehnica pe care o avem astazi. Categoric, Santa Maria del Mar este un obiectiv care trebuie vizitat de toti cei care ajung in Barcelona.
Dinspre Santa Maria del Mar am luat-o spre zona portului pentru a ajunge la Muzelul de Istorie. Pe drum ne-am oprit de mai multe ori pentru reprize de poze. Cel mai mult am stat in Pla del Palau (Piata Palatului). Zona are aceasta denumire pentru ca aici a fost construit pentru prima data Palatul Regal. Desi cladirea a fost incediata in urma cu aproape 200 de ani si Palatul a fost reconstruit intr-o alta zona a orasului, zona a ramas cunoscuta sub denumirea de Pla del Palau.
In cele din urma am ajuns la Muzeul de Istorie al Cataluniei, dar si aici am zabovit doar cateva minute pentru ca se apropia ora inchiderii. Am parcurs in viteza vreo doua sau trei etaje ale cladirii, insa impresia generala a fost una mai degraba modesta. Ca si o scurta concluzie as putea spune ca Muzeul de Istorie a fost realizat mai degraba din donatii ale oamenilor care si-au lasat pe aici vechiturile.
Gasiti aici destule zone importante, dar si o multime de obiecte (bucatarii vechi, un Seat de vreo 60 de ani, un joc de fotbal de masa, ziare vechi, monede etc) care parca sunt extrase dintr-un alt film.
De la Muzeul de Istorie, unde intrarea a fost gratis, am luat-o pe malul apei catre Rambla del Mar. Am pierdut cateva minute pe la o serie de tarabe cu diferite produse ieftine si ne-am ales cu cate un cd cu oarece muzica indiana.
A urmat traseul devenit clasic: Rambla del Mar – statuia lui Columb – Avinguda Paral’lel si ne-am oprit la statia de metrou cu acelasi nume pentru a servi ceva intre pranz si masa de seara la Augusta, carciuma la care servisem si pranzul cu o zi inainte. O carciuma nu foarte spectaculoasa, dar la care gasiti portii mari de mancare la preturi rezonabile.
Dupa masa ne-am retras in camera pentru ceea ce avea sa fie o portie de odihna de aproape trei ore. Dupa odihna am ales sa ne petrecem timpul cu o noua plimbare pe bulevard catre Placa Espanya si Palatul National pentru a urmari, din nou, spectacolul oferit de Fantana Magica. De aceasta data am decis sa mergem fara aparatura foto-video asupra noastra ci doar pentru a savura spectacolul propriu-zis.
Amenintati de o serie de nori negri, pe la 21.30 am batut in retragere, dar in cele din urma am decis sa ne continuam plimbarea catre statuia lui Columb, pentru a vedea in ce masura este aglomerata si luminata zona portuara. Surprinzator, am gasit destul de multa liniste la fata locului si, dupa ce m-am chinuit cam 15 minute sa-i fac niste poze unui asiatic care avea un aparat mult prea performant pentru nivelul meu, am decis sa revenim la hotel. Pe drumul dinspre port catre hotel am avut “placerea” de a surprinde pe viu doi tineri care se drogau fara prea multe griji si fara sa fie acoperiti prea bine de zidul in spatele caruia se refugiasera.
Pe la ora 23.00 am revenit la hotel si am decis sa punem capat unei noi zile petrecute pe taram catalan. Urma o zi extrem de importanta, care aducea vizita la Nou Camp, dar in aer se simtea, deja, mirosul de ploaie sacaietoare.
Urmeaza Aventuri in Barcelona V: Vizita la Nou Camp
Archived
Acum un an
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu