Marti, 4 mai. Inca o zi cu multa ploaie la Barcelona. Din cate am auzit si din cate am vazut pe geam, peste noapte au fost cateva reprize scurte de ploaie torentiala si o lunga perioada de timp cu ploaie marunta, dar stresanta.
Am sarit peste micul dejun si am ajuns direct pe Avinguda Gaudi, strada care face legatura intre Sagrada Familia si Spitalul St. Pau si St. Creu. Mama si Cristina si-au facut plinul la cumparaturi, genti si adidasi la preturi rezonabile, iar eu eram disperat sa ajung iar la Sagrada pentru ca zona este intesata de magazine de suveniruri si oameni care vand suveniruri la tarabe.
Am intrat intr-o carciumioara mica unde ne-am facut plinul cu omlete gustoase si cafele tari, la preturi rezonabile. Mi-a placut ca cestile de cafea erau inscriptionate cu numele lui Pedro Almodovar, unul dintre regizorii mei favoriti.
De la Sagrada Familia am ajuns cu metroul pana la Diagonal, unde am descoperit, cu ceva emotii, Casa Mila (mai cunoscuta sub numele de “La Pedrera” – Cariera de piatra). Casa Mila, intitulata asa dupa numele aristocratului care a solicitat construirea sa, este o alta opera de arta marca Antoni Gaudi. Este cunoscuta si sub numele de “La Pedrera” pentru ca da senzatia ca este sculptata in piatra.
Pe langa aspectul splendid, La Pedrera se remarca prin conceptul deosebit. Gaudi a fost primul arhitect care a conceput o structura fara pereti de sustinere. Acestia au fost inlocuiti cu o serie de stalpi si cu grinzi de metal care sa sustina boltile. Transformati in simple panouri de impartire a spatiului, peretii puteau fi mutati dupa bunul plac. Biletul pentru a vizita La Pedrera costa numai zece euro.
De la Diagonal am revenit la hotel pentru o ora sau o ora si jumatate de odihna, iar apoi am tras o fuga pana la restaurantul Augusta pentru a servi masa. De la Augusta am plecat direct la stadion. La ora 20.00 incepea marele meci, FC Barcelona – Tenerife.
La ora 19.05 am ajuns la stadionul Nou Camp, dupa ce am mers cu metroul pana la statia Palau Reial si de acolo pe jos. Am ajuns la complexul sportiv pe undeva prin spatele tribunei oficiale si cum noi aveam bilete la Tribuna a doua a trebuit sa ocolim destul de mult, mai ales ca arena cred ca are in jur de 200 de porti de acces sau poate chiar mai multe.
Tot raul spre bine pentru ca am realizat ca am fost inspirit in momentul alegerii biletelor. Am avut bilete in partea din spate a sectorului de jos, ceea ce a insemnat ca am fost feriti de ploaie gratie sectorului median care ne acoperea. Si desi biletele erau mai spre coltului terenului, trebuie spus ca Nou Camp este construit de asa natura incat ai vedere 100% asupra terenului, fara sa te gandesti ca s-ar putea sa nu vezi intr-o parte sau alta. Singura dezamagire a fost ca nu am putut sa prind imagini de ansamblu cu grosul galeriei Barcelonei, situate tot la Tribuna a doua, dar pana la urma … am simtit atmosfera live, asa ca nimic nu mai poate fi suparator.
Barcelona – Tenerife s-a incheiat 4-1, dupa un nou meci dominat clar de catalani, cu Messi in rol de primadona. Au marcat Messi, de doua ori, Krkic si Pedro, respectiv Roman Martinez, un jucator imprumutat la Tenerife chiar de la marea rivala locala, Espanyol Barcelona.
Atmosfera? In mare cum ma asteptam, mult mai civilizata ca la noi, desi si pe acolo sunt ceva probleme cu respectarea locurilor de pe bilete si a existat un foarte mare numar de fumatori prin apropierea noastra. Intrarea in arena se face fara mari probleme, existand, cum spuneam, un numar mare de cai de acces. De asemenea, intri in complexul sportiv in mana si e posibil sa te mai bagi in seama cu cineva la intrarea in tribuna, cand trebuie sa scanezi codul de bare, in rest ... nu te intreaba nimeni nimic si nu exista niciun control corporal sau in bagaje, dar e normal pentru ca oamenii se duc sa urmareasca un spectacol, nu sa creeze probleme.
Stadionul a prins viata cu putin inainte de startul partidei, dar din cauza conditiilor meteo nefavorabile au fost la meci doar aproape 58.000 de spectator, mult sub capacitatea maxima a arenei.
Prezentarea echipei s-a facut intr-un mod spectaculos, iar in dreptul fiecarui sector de tribuna exista o plasma pe care poti urmari informatii (scor, schimbari etc) si imagini. Nu exista notiunea de spart de seminte si nu se incearca fentarea fortelor de ordine pentru a patrunde pe arena cu materiale pirotehnice de orice fel.
Pe scurt, atmosfera este ca la teatru, echipa fiind purtata pe valuri de incurajarile continue ale sustinatorilor. Spre deosebire de toti distrusii de la noi, catalanii se poarta cu arena Nou Camp precum un templu (nu-l murdaresc, nu-i dau foc etc). Noua ne place sa vorbim despre Stadionul X sau Y ca fiind un templu si cand mergem la meciuri ii dam foc si lasam toate peturile si mizeriile la nimereala.
Sigur, spuneam ca exista foarte multi fumatori si multi oameni care consuma sucuri sau sandwich-uri, insa pe toti poti sa ii vezi la final cum isi strang frumos mizeria si o depoziteaza in zonele special amenajate (saci de gunoi) cam cum am vazut pe la noi, pe la mall-ul din Cotroceni.
Dupa meci am descoperit cu oarece emotii si cu o oarecare intarziere statia de metrou Maria Cristina, spre disperarea unora, iar in statia de metrou am dat peste o mare de oameni, majoritatea impatimiti ai fotbalului si care au fost la meci. Am ajuns cu greu pe peron si, cum trenul a stationat destul de mult in fiecare statie, din cauza unor probleme tehnice pe traseu, am ajuns cu o oarecare intarziere la hotel, undeva spre miezul noptii.
Chiar si asa, nu am ratat ocazia de a ciocni un pahar in cinstea victoriei obtinute de FC Barcelona, dar si in speranta ca ploaia se va opri cat de curand.
Urmeaza: Aventuri în Barcelona VII – Tumultul Ramblei
Archived
Acum un an
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu