Miercuri, 5 Mai - Ravasiti de atmosfera de pe Nou Camp, dar si surprinsi de ploaia care dadea semne de oprire, ne-am trezit ca de obicei in jur de ora 9.00 si pe la 10.00 ne-am pus in miscare, nu inainte de a ciuguli cate ceva.
Primul obiectiv al zilei a fost Castelul Montjuic, astfel ca ne-am indreptat catre statia de metrou Poble Sec. Am mers cu metroul o statie, pana la Paral’lel, si de acolo cu funicularul pana la poalele dealului Montjuic. Excursia cu funicularul intra in pretul calatoriei cu metroul bifate deja pe cartela, dar pentru a ajunge la castelul din varful dealului trebuie sa iei telefericul, iar ala costa vreo 8-9 euro de persoana.
In fine, cu chiu cu vai am ajuns si la castel, desi unii dintre noi au probleme cu inaltimea in momentul in care este vorba despre o excursie in aer, indiferent ca vorbim aici de teleferic sau avion.
Castelul arata precum o fortareata si merita vizitat. Desigur, atat in zona de mijloc, cat si prin imprejurimi veti descoperi diferite magazine cu suveniruri sau dughene de unde puteti lua cate un suc sau un sandwich. Desi zona este la o oarecare distanta de centrul orasului, preturile sunt mai rezonabile decat in oras.
Pe langa diferitele trimiteri la perioada de glorie a fortaretei si la armamentele folosite pentru a proteja, am remarcat zona in care este asezat castelul. De aici se poate observa lejer toate partile orasului, chit ca vorbim de litoral, poalele muntilor sau portul industrial.
Castelul Montjuic inseamna „Castelul evreilor” in catalana medievala, a fost construit in secolul 17, a fost scena mai multor executii, a avut rolul de inchisoare pentru detinutii politici pana in perioada generalului Franco si a fost detinut de grupurile politice care erau loiale guvernului de la Madrid. De altfel, eroul catalan Luis Companys a fost executat aici in 1940, dupa ce a fost extradat din Franta de catre Germania Nazista.
Drumul de intoarcere l-am efectuat in acelasi mod, cu teleferic si funicular, insa de la Paral’lel am luat metroul in cealalta directie si am ajuns la Placa Catalunia de unde am luat-o la picior pentru a intra in contact cu atmosfera de pe Rambla, cea mai celebra artera a orasului.
Desi eram in mijlocul zilei, si poate aglomeratia si numarul decibelilor nu erau la cel mai inalt nivel, am ramas impresionat de numarul mare de turisti, de numeroasele statui vii, dar mai ales de cat de multe obiective de vizitat sunt situate pe aceasta strada.
Las Ramblas este, de fapt, o adunatura de strazi care impreuna insumeaza mai bine de un kilometru si care reprezinta granita dintre cartierele Barri Gotic si El Raval. Las Ramblas fac legatura intre Placa Catalunia si statuia lui Cristofor Columb, desi Rambla del Mar este de fapt un pod din lemn situat dupa statuie.
Pe traseul catre port am trecut, printre altele, pe langa Gran Teatre del Liceu (Opera din Barcelona care a fost deschisa in 1847), Muzeul figurilor de ceara, mozaicul lui Joan Miro din Rambla de l’os sau Casa Quadros (o alta opera marca Gaudi; o casa care a fost pana nu de mult un magazin de umbrele, de unde si umbrela situata deasupra intrarii, si care in zilele noastre este sediul unei banci spaniole cunoscute).
Unul dintre cele mai importante obiective, in cadrul caruia am zabovit si noi o scurta perioada de timp, este piata St. Josep de la Boqueria, cea mai mare piata din oras. Aici poti gasi cam orice doresti in materie de alimente si bauturi, iar tarabele te imbie cu fructe viu colorate, pesti, mezeluri si asa mai departe. De altfel nu am ratat ocazia de a ne alimenta cu mai multe salamuri si cateva sticle de bautura.
Imediat langa tarabele cu alimente am descoperit un grup de vreo 10 tineri care incercau, cu destul de mult succes, sa imite dansatorii brazilieni de capoeira, desi miscarile catalanilor semanau mai mult cu unele de breakdance.
Dupa ce am vizitat piata ne-am continuat plimbarea pe jos catre hotel. Intamplator am remarcat in apropiere de hotelul nostru un restaurant condus de ceva japonezi si care se baza pe ideea „mananci cat poti de mult pentru o anumita suma de bani”. Nu am ratat ocazia si ne-am ghiftuit inainte de a reveni la hotel.
In cursul serii ne-am indreptat atentia catre Arcul de Triumf, pentru ca se pare ca fiecare oras mai rasarit are nevoie de un asemenea monument. Am descoperit cu o oarecare surprindere ca Arcul de Triumf al Barcelonei se scalda noaptea intr-o bezna aproape totala, si asta in ciuda faptului ca la doi pasi de el este sediul central al companiei care asigura electricitatea in oras.
De la Arcul de Triumf ne-am indreptat catre Torre Agbar, o cladire cu birouri si care in serile de weekend, vineri, sambata si duminica, se lumineaza precum un brad de Craciun. Din pacate am sarit peste informatia cu „vineri, sambata si duminica” si am crezut ca blocul se lumineaza in fiecare seara, asa ca am asteptat cam o ora sa se lumineze inainte sa fim noi luminati de catre niste politisti cu informatiile de rigoare.
In final, spre ora 22.00 am revenit la hotel si am mai servit cateva pahare de bauturi alcoolice in timp ce am urmarit la televizor un meci disputat de Real Madrid in deplasare. Daca-mi aduc bine aminte juca la Mallorca si parca s-a impus cu 4-1.
Urmeaza Aventuri in Barcelona VIII: Mi-am luat teapa cu Catedrala
Archived
Acum un an
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu