Credeam ca in primul episod al aventurilor noastre din Barcelona voi putea sa sar direct la obiectivele pe care le-am vazut in prima zi, dar mi-am dat seama ca mai am de facut o multime de precizari astfel ca primul episod il voi dedica pregatirilor si drumului pana la Barcelona.
Dupa ce m-am pregatit intens in legatura cu obiectivele turistice pe care trebuia sa le vizitam la Barcelona si traseele cele mai avantajoase, in ultimele zece zile dinaintea plecarii am inceput sa ma interesez si de oamenii care populeaza orasul catalan.
Asa am ajuns sa aflu ca Barcelona, strict ca oras, are o suprafata de numai 101 kilometri patrati, ceea ce inseamna ca este de aproape 2,5 ori mai mic decat Bucurestiul si de vreo 20 de ori mai mic decat Sydney. Tot acum am aflat si ca Barcelona este un oras foarte populat. Are aproape la fel de multi locuitori ca Bucurestiul, desi capitala Romaniei este de 2,5 ori mai mare. Concret … Sydney are 2.058 de locuitori pe kilometru patrat, Bucuresti are 8.510 locuitori pe kilometru patrat, iar Barcelona are o densitate de doua ori mai mare decat Bucuresti si de opt ori mai mare decat Sydney.
Tot in acest moment, si mai mult fara sa vreau, am aflat ca Barcelona este considerat “Raiul hotilor de buzunare”. Este posibil ca stirea asta sa fi auzit-o si cu mai mult timp in urma, dar nu i-am acordat atentia necesara. Probabil atunci nu ma gandeam eu ca voi ajunge la Barcelona.
Cum aveam sa aflu mai tarziu, Barcelona este un oras in care domina imigrantii, iar acestia sunt aproape de toate nationalitatile: asiatici, indieni, romani, sarbi, magrebieni etc. O mare parte dintre imigranti nu au joburi, se ocupa cu furturi de la turisti sau mici gainarii, sau lucreaza la negru. Oricum ai da-o este clar. Somajul este in floare in acest oras, ajungand undeva aproape de 25%.
Din cauza acestei situatii, a somajului, guvernatorul Cataluniei a decis sa ofere o sansa celor saraci si a dat o lege cel putin ciudata. Furturile cu paguba totala de pana in 400 de euro si fara vatamare corporala nu sunt considerate infractiuni. Cu alte cuvinte, daca hotul te lasa fara obiecte in valoare totala de 399 de euro si nu te-a ranit, in vreun fel, nu va pati nimic. Ba mai mult, intr-un act de furie este posibil sa-i faci tu ceva fizic si atunci sunt sanse sa ai tu probleme cu legea.
Trebuie spus ca legea este data cu schepsis si ea nu-I afecteaza foarte tare pe catalani. Catalanii puri au cedat zona de litoral si de port imigrantilor si s-au retras catre munte. 90% dintre acele furturi pentru care nu patesti nimic sunt comise de imigranti asupra turistilor, poate si pentru faptul ca turistii, avand putine zile la dispozitie, e posibil sa nu mai piarda timpul pe la vreuna dintre sectiile de politie din oras.
Ingrijorat de perspectiva de a expune vreuna dintre fiintele dragi mie unor pericole semnificative, trebuie sa recunosc ca in ultimele zile dinaintea plecarii aveam dubii daca aceasta expeditie isi mai are rostul.
Am intrat pe diferite site-uri pentru a ma documenta in legatura cu ce aveam de facut pentru a evita hotii de buzunare din Barcelona. Asa am ajuns la concluzia ca avem nevoie de anumite masuri de siguranta. Cele mai indicate sunt: tineti o parte din bani si obiectele de valoare in safe-ul din camera de hotel; evitati sa intrati in contact cu persoanele necunoscute din oras; evitati zonele aglomerate; pastrati-va tot timpul bagajele sub supraveghere; nu tineti toti banii la un loc in acelasi buzunar; nu atrageti atentia asupra Dumneavoastra (folositi cat mai discret aparatura foto-video din dotare, folositi cat mai discret harta) etc.
O masura de siguranta mi s-a parut absolut sensationala. Nu intrati in contact cu persoane necunoscute din oras. Legenda spune ca locuitorii Barcelonei sunt atat de ingamfati incat probabil ca nu te vor ajuta daca le vei cere ajutorul si ca cei care iti vor veni in ajutor sunt de fapt imigrantii care au numai ganduri nepotrivite.
Astfel am reusit sa aflu informatii si despre cateva manevre pe care se bazeaza hotii de buzunare din Barcelona. De departe cea mai interesanta manevra este cea cu excrementele de pasare. Hotul te va stropi cu un lichid urat mirositor si iti va spune ca a vazut o pasare trecand in zbor si ca acea pasare si-a facut nevoile pe haina ta. In aceasta situatie, hotul te va invita cu el intr-un loc mai retras unde te va ajuta sa-ti cureti haina si in acelasi timp te va curata si de bani.
Alte doua manevre interesante sunt practicate de copii. In anumite zone ale orasului este posibil sa fi inconjurat de mai multi copii care iti spun, intr-o engleza stricata, ca strang donatii pentru o cauza nobila si ca daca donezi ceva trebuie sa si semnezi pe o lista. In momentul in care turistul doneaza bani sau semneaza, el este rezolvat la buzunarele din spate sau la rucsac de unul dintre copii pe care l-a pierdut din atentie.
Tot copiii comit infractiuni si in cozile formate la obiectivele turistice. Manevra trebuie efectuata de doi copii. Unul se pozitioneaza cu o harta imensa in mijlocul cozii pentru a masca vederea celor din spate care nu trebuie sa vada cum al doilea copil, aflat in fata hartii, executa turistii dinaintea lui.
O alta manevra de a fura este executata indeosebi de femei. Acestea iti ofera o floare pentru o suma mai mult decat modica si in momentul in care iti deschizi portofelul femeia se ofera, prin "bagatul mainii direct in portofel", sa te ajute ea la cautatul monedei in portofel. Cel mai probabil, pe langa moneda necesara, femeia iti va sustrage din portofel si hartii mai valoroase.
In sfarsit, cu Barcelona in gand si cu maxim doua sau trei ore de somn in noaptea dinaintea plecarii, am ajuns vineri, 30 aprilie, inca de la prima ora a diminetii, a se citi 07.15, la Aeroportul Otopeni pentru a ne imbarca spre capitala Cataluniei.
Desi ajunsi cu doua ore inainte de plecare in aeroport, de data aceasta lucrurile chiar s-au miscat greu, spre deosebire de plecarile spre Italia sau Anglia.
Aproape o ora am pierdut-o la coada de ridicat bilete. Inaintea avionului nostru mai plecau alte doua avioane Tarom tot catre Spania, unul la Madrid si unul la Valencia, si se parea ca mai toata Romania este pe punctul de a emigra catre Spania, cam atat de multa lume era la cele trei cozi.
Planul celor de la Tarom era ca cu cat se apropie mai mult ora de decolare a unuia dintre cele trei avioane, cu atat mai multe case de bilete deschideau pentru cursa respectiva. La un moment dat pentru avionul de Madrid se eliberau bilete la trei case.
In cele din urma ne-am ridicat biletele si ne-am indreptat catre zona de control a bagajelor si a actelor de identitate. Si aici trebuie sa remarc ca lucrurile au mers mai greu decat in alte dati. Controalele au fost facute cu mai multa rigurozitate si la un moment dat chiar aveam impresia ca nu voi mai pleca la Barcelona. Partial din cauza timpului, dar mai ales din cauza ca am avut probleme atat la controlul de bagaje, cat si la controlul actelor de identitate.
Desi am avut grija sa-mi scot cam tot ce aveam metalic pe mine, aparatul tot a scos o lumina discreta, astfel ca a fost nevoie sa fiu pipait in public de un barbat, ceea ce nu este tocmai placut, mai ales ca respectivul nici nu ma scosese in oras inainte (o gluma, desigur). Probabil a fost insa si vina mea. Temandu-ma de racoarea din avion, am plecat imbracat intr-o bluza destul de groasa, umflata si cu gluga. Mai mult, cu o zi inainte abia ma tunsesem in stilul meu favorit, “decapotabil”.
Si la controlul actelor am avut ceva probleme si am pierdut cateva minute bune, timp in care am fost intrebat in legatura cu mai multe date din cartea mea de identitate si poza a fost comparata de mai multe ori cu originalul.
Pana la urma, am ajuns cu totii cu bine in avionul Airbus 380 de dimensiuni mici, cu doua coloane si cate trei scaune pe coloana.
Initial s-a spus ca avionul va pleca la 9.15 de la Bucuresti si va ajunge la 11.30, ora Spaniei, la Barcelona, ceea ce insemna un zbor de trei ore si 15 minute, daca punem la socoteala si ora din diferenta de fus orar. In cele din urma, avionul a plecat cu o oarecare intarziere din Bucuresti si a recuperat pe parcurs, astfel ca timpul total de zbor a fost putin peste doua ore si jumatate.
Zborul a fost unul extrem de placut, mai ales ca pe traseu am avut parte de un cer senin si cateva peisaje absolut senzationale. Regret acum ca nu am facut poze din avion.
Cu putin timp inainte sa aterizam la Barcelona, pe aeroportul El Prat de Llobregat (cunoscut si sub numele de El Prat sau simplu BCN), am trecut prin cativa nori care miroseau a furtuna si care ne-au dat ceva palpitatii. De altfel, in momentul aterizarii am observat ca zona aeroportului fusese proaspat plouata si ca pista era incarcata de cateva balti.
Din perioada zborului ramane in memorie bunicuta care ar fi dorit sa bea cu nonsalanta o bere la micul dejun. Desi se stia ca vom fi serviti doar cu micul dejun, o bunicuta prezenta in avion a solicitat, in limba romana, daca I se poate da o bere la micul dejun. Dupa cateva momente de confuzie, in care unul dintre stewarzi a crezut ca batrana ceruse suc de mere, bunicutei I s-a spus ca este interzis consumul de bauturi alcoolice la micul dejun.
Si la aeroportul din Barcelona am avut ceva probleme la controlul cartii de identitate, iar discutia a avut un ritm anevoios in conditiile in care am fost intrebat mai mult in spaniola decat in engleza.
In cele din urma ne-am ridicat bagajele si am luat-o la pas catre zona taxiurilor excelent delimitata. De altfel, aveam sa remarcam pe parcurs ca orasul are o infrastructura foarte bine delimitata, in frunte cu metroul.
Am avut norocul, sau ghinionul, inca nu-mi dau seama exact, sa dam peste un sofer de taxi ceva mai in varsta si care o rupea mai greu cu engleza, astfel ca ne-am inteles destul de greu. I-am spus numele hotelului, strada si statia de metrou Poble Sec ca si punct de reper si am pornit la drum.
Tata l-a incercat subit sa vada daca e posibil ca soferul sa fie roman, insa batranul a parut ca nu pricepe ce I se spune in romana. Totusi, la un moment dat soferul a zis ceva de genul ca fratele sau lucreaza in Romania, la o scoala germana, sau ceva de genu, si ca este incantat de Bucuresti.
La un moment dat soferul a spus cuvantul “trip” si eu am crezut ca ne intreaba daca suntem in “excursie” astfel ca i-am raspuns afirmativ. Asa am fost la un pas sa ajungem la Hotelul Trip, noroc ca am fost atent si am vazut hotelul nostru, Silken Concordia, pe partea dreapta a drumului. Altfel, batranul sofer de taxi ne-ar fi dus pana la Trip Hotel, care se afla mai departe de aeroport.
Soferul a intors un pic si a zis ca ne face o usoara reducere, astfel ca pretul cursei aeroport – hotel a fost de 25 de euro, exact cum anticipam din informatiile adunate inainte de plecarea in calatorie. Daca stam sa ne gandim, pretul nu a fost deloc rau, mai ales ca eram patru persoane. Sigur, de la aeroport poti sa ajungi la hotel cu o combinatie de tren plus metrou, care in final te duce aproape la acelasi pret si oricum efortul fizic ar fi fost mai mare si ne-am fi expus mai mult in fata hotilor.
Primul contact cu hotelul a fost unul multumitor, mai ales ca check-in-ul a durat foarte putin si am putut urca linistiti in camera. Desi este un hotel de numai trei stele, Silken Concordia este un hotel excelent pus la punct tehnologic vorbind. Accesul in camera se face pe baza de cartela, iar pentru a evita consumul mare de curent electric, turistul are acces la sistemul de iluminat doar pe perioada in care cartela este introdusa intr-un orificiu special.
Cum eu sunt inapoiat cand e vorba de tehnologie, am crezut ca incaperea noastra are ceva probleme tehnice si tocmai ma pregateam sa sun la receptie pentru a ma lamuri in momentul in care m-a sunat tata si m-a destupat la minte. Oricum, sistemul este foarte destept. In momentul in care turistul pleaca la plimbare, chiar daca el uita lumina aprinsa, aceasta se inchide automat la cateva secunde dupa ce ai ridicat cartela din orificiul respectiv. Televizorul nu era racordat la acest sistem pentru ca s-a luat in calcul si varianta ca un turist sa iasa pentru moment din camera si al doilea sa ramana inchis si sa aiba activitate.
Oricum, la putin timp dup a ce ne-am instalat in camera am si coborat pentru o plimbare catre port si un prim contact cu orasul.
Urmeaza: Aventuri in Barcelona II – Cristofor Columb si Acvariul
