O scurta plimbare cu metroul si per pedes pana la Piata Dorobanti si retur m-a facut sa-mi pun o serie de intrebari existentiale la care cel putin pentru moment nu am raspunsuri.
1. De ce jmecherii de Dorobanti isi savureaza cafeaua la o teresa care se afla exact langa soseaua plina de praf si gaze de esapament?
2. De ce garniturile noi de metrou sunt mai slabe decat cele vechi? (nu au gemuletze care sa permita o oarecare aerisire; nu au bari verticale in dreptul usilor, zona in care nu prea ai de ce sa te tii)
3. De ce te-ai plange de traficul inghesuit cand tu ai o masina care ocupa trei locuri de parcare?
4. De ce alergam in permanenta dupa cate un metrou? Oare viata noastra depinde neaparat de cele maxim 5-7 minute pana vine urmatorul metrou? La suprafata inteleg, mai e un blocaj de trafic sau ceva, dar la metrou ... in 99% din cazuri sunt sanse minime sa astepti mai mult de 7 minute pana la urmatorul tren. Iar multe cazuri de alergatura le-am vazut chiar pe linia Pipera - Berceni, unde metrou merge chiar bine, la 2-3 minute.
5. De ce se intampla sa te opresti si sa-ti dai seama ca poate nu mergi in directia dorita chiar in momentul in care ajungi in dreptul scarilor rulante si in spatele tau mai sunt 10-20 de oameni?
6. Daca tot ai casa in constructie la bulevard si ocupi deja jumatate de trotuar cu materialele de constructii, de ce ai ocupa si cealalta jumatate cu o masina?
7. Daca ai bani sa-ti faci vilau la bulevard, de ce nu-ti faci si un garaj? Din pacate am vazut multe cazuri in care oamenii vor sa aiba curte cat mai mare si atunci trec peste garaj si isi lasa masinile in strada. Sau multe cazuri in care blocuri noi, de 100-120 de apartamente, pun la bataie doar 20-30 de locuri de parcare.
Archived
Acum 2 ani
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu