Sydney IX – Ne-am logodit!!!

Marti, 13 octombrie … Ultima zi cu program plin de Sydney si deja in aer se simte o oarecare tristete, cel putin la noi in apartament. Astazi ne-am trezit pe la 8.30, tinand cont de faptul ca afara este cald si am scapat de stresul instalatiei de incalzire.

Micul dejun si cafeaua intra mai bine astazi. Soarele este pe cer si privelistea este minunata, cu toate barcile si barcutele din port. Apa este destul de lina, semn ca cel putin in zona noastra nu prea bate vantul. Mai mult, prognoza meteo este imbucuratoare. Se anunta pana la 25 de grade si nu exista riscul de a ploua.

Cum sa ajungi la capatul lumii, in Australia, si sa nu incerci plaja? De data asta excursia zilnica a inceput cu o vizita la Bondi Beach, cea mai celebra plaja a orasului. Spre deosebire de Manly, de data asta ne-am pregatit temeinic, ne-am luat costumele de baie si prosoapele.

Plimbarea a inceput in stilul clasic. Am luat-o la pas spre King’s Cross, iar de acolo cu trenul spre Bondi Junction, vreo 2-3 statii. De la Bondi Junction se poate lua autobuzul cateva statii pana la Bondi Beach, insa noi am decis, cu jumatate de gura, sa o luam la pas spre plaja, pentru a admira suburbia. Bondi Beach este situata la 7 kilometri est de CBD (Central Business District), centrul economic al orasului.

Decizia de a merge pe jos catre Bondi Beach nu s-a dovedit foarte inspirata, drumul pe Bondi Road si Campbell Parade este destul de lung si noua ne-a luat cam o ora, pentru ca ne-am oprit de cateva ori la magazine sau pentru fotografiat si filmat.

In cele din urma am ajuns pe faleza de la Bondi, o zona verde, cu ceva copaci si alei care duc spre plaja. Lasand la o parte anumite aspecte, nisipul de pe plaja aduce cu inghetata de mango, iar spre deosebire de alte zone, la Bondi Beach nu gasiti mucuri de tigara, coji de seminte, peturi, sticle si, in general, nu gasiti gunoaie … decat in cosurile de gunoi de pe margine.

Ca dimensiuni, Bondi Beach nu mi s-a parut mai lunga decat Manly Beach, insa este evident ca este mai lata. Plaja este cea mai renumita din Sydney, vara existand mari sanse sa fie plina pana la refuz, Bondi fiind preferata de tineret, turisti si vedete locale. Nu exista notiunea de umbrela, pentru ca nu te duci la plaja sa stai sub umbrela, si nu exista notiunea de sezlong, oricum nisipul este de o calitate foarte buna si poti sa stai fara probleme direct pe el.

Un punct in minus il reprezinta latimea plajei. Pe faleza este un complex comercial, Bondi Pavilion, insa ai ceva de mers pe jos daca vrei sa te refugiezi acolo. Complexul comercial are incorporate vestiare pentru cei care vor sa se schimbe si toalete. De asemenea, aici exista mai multe magazine cu suveniruri, terase etc.

Chiar in momentul in care ma pregateam sa iau contact cu nisipul de la Bondi Beach, o tanti mai in varsta m-a intrebat daca pot sa-i fac o poza cu plaja in spate. M-am conformat, insa nu stiu ce a iesit din poza respectiva pentru ca soarele reflecta atat de puternic incat mi-era imposibil sa vad pe ecran exact ce pozez.

In fine, eu, Cristina si tata ne-am instalat pe plaja, in timp ce mama si gazda noastra au decis sa se retraga la una dintre terase, la umbra unei umbrele voluminoase. Desi afara nu era foarte cald, vreo 23 de grade, soarele este mult mai puternic in aceasta zona a globului si presati si de vantul destul de puternic, nu cred ca am rezistat mai mult de doua ore la plaja.

Oricum Bondi Beach era departe de a fi plina, mai ales ca era si zi de lucru. Totusi, puteai zari cateva domnisoare sau cativa turisti la plaja, cativa baieti care faceau jonglerii cu o minge de fotbal la mal, dar si foarte multi surferi. Inotul era interzis, din cauza curentilor, insa valurile erau perfecte pentru surf.

Chiar am asistat la o sedinta de antrenamente a unei scoli de surf, insa cursantii, desi nu erau chiar foarte tineri, probabil erau debutanti, ei avand mari probleme de a rezista pe placa la absolut orice val.

Am intrat in contact cu apa cam pana in zona mijlocului. Tata s-a dat mai viteaz si si-a incercat norocul cu vreo doua valuri care l-au facut knock-down si i-au semnat retragerea din … campionatul de inot al Australiei.

La Bondi Beach am vazut cativa oficiali, n-as zice neaparat ca erau salvamari, care se deplaseaza pe plaja cu masinute precum acelea folosite la meciurile de fotbal pentru evacuarea jucatorilor accidentati pe marginea terenului. Acesti oficiali se ocupa cu mai multe chestii, inclusiv cu colectarea obiectelor care par sa nu aiba niciun proprietar si pe care poti sa le recuperezi de la Lost&Found.

Un episod de acest gen s-a petrecut si in perioada in care noi am fost pe plaja. Un nene la vreo 30 de ani si-a lasat placa de surf pentru cateva minute nesupravegheata si a trebuit sa mearga la Lost&Found pentru recuperare.

Dupa cele aproximativ doua ore de plaja ne-am regrupat in fata Bondi Pavilion, nu inainte de a realiza mai multe poze. Apoi am luat-o la pas cateva sute de metri pana la cea mai apropiata statie de autobuz.

Nu am ratat ocazia de a face o scurta plimbare cu autobuzul. Autobuzele din Sydney se aseamana cu cele mai noi de pe la Bucuresti, numai ca cele de la ei mi s-au parut ca au mai multe randuri de cate doua scaune si nu-mi aduc aminte sa fi avut asa numitele zone pentru persoane cu handicap, desi nu vreau sa fiu rau.

De asemenea, am remarcat ca in general coborarea din autobuz se face prin usile de la mijloc sau din spate, iar urcarea se face pe usa din fata. De ce? Pentru ca in dreptul soferului este un aparat care iti elibereaza bilete pe loc. Observati diferenta? Nici ei nu au case de bilete in toate statiile, cum nici noi nu avem, insa la ei autobuzele sunt dotate cu aparate de eliberat bilete pe loc, asta ca sa nu mai zic ca vin si mai des.

Scurta plimbare cu autobuzul ne-a adus si surpriza intalnirii neasteptate cu o vorbitoare de limba romana. Cum noi eram cinci, eu m-am asezat langa Cristina, normal, mama s-a asezat langa gazda noastra, iar taica-miu s-a asezat langa o pustoaica blonda.

Tanara, care nu cred ca avea mai mult de 18-20 de ani, a tresarit in momentul in care a auzit ca vorbim romaneste si ne-a intrebat, pentru a fi sigura, daca suntem cumva din Romania. Raspunsul a fost afirmativ, astfel ca tanara a devenit toata numai un zambet.

Din cate am inteles, ea se trage din tata roman si mama norvegianca si se imparte intre cele doua tari, desi tatal ei i-ar fi spus sa incerce sa vorbeasca pe cat de mult posibil limba romana. Tanara se afla in Australia pentru o perioada de aproape jumatate de an pentru nu stiu ce cursuri si vorbea chiar foarte bine limba romana.

Un moment amuzant s-a petrecut cand tata a remarcat ca tanara, foarte vesela de altfel, a profitat de moment pentru a-i trimite un mesaj tatalui ei prin care sa-l anunte ca are posibilitatea sa vorbeasca in limba romana chiar in Australia.

Dupa vreo trei sau patru statii de mers cu autobuzul, noi am coborat in zona unui magazin comercial mare, gen magazinul Unirea de la noi. In ciuda acestui aspect, am remarcat un magazin cu incaltari chiar vizavi de magazinul cel mare, astfel ca am trecut mai intai pe acolo.

Niciunul dintre cele doua magazine nu ne-au incantat prea mult, insa trebuie mentionat un alt eveniment amuzant. Aflati in cautarea unui alt inel de logodna si cu ochii benoclati la diferite bijuterii, am dat peste o taraba cu podoabe asezata frontal.

Remarcandu-ne, vanzatoarea ne-a intrebat daca ne poate ajuta cu ceva si din conversatia dintre noi si raspunsul dat intr-o engleza mai putin reusita a reiesit urmatorul dialog: “Hey, Where are you from? Romania! Romania? Great … Ce face? Face bine?”

Nu mai stiu exact care era legatura vanzatoarei respective cu tara noastra, sau poate nu are nicio legatura, dar ea stia cateva cuvinte in romaneste.

Vizita la magazinul din Bondi s-a terminat rapid si am luat-o la pas spre centru, pentru ca deja simteam lipsa unui pranz copios. Si cum era cam ultima noastra zi in Sydney, am decis ca e momentul sa incercam un McDonald’s local, respectiv un Hungry Jack’s.

Ne-am umplut fiecare de diferiti burgeri si sucuri si ne-am asezat pentru a servi pranzul. Nu sunt mari diferente intre Hungry Jack’s si McDonald’s, numai ca la Hungry pare ca se mizeaza pe o carne mai usoara. De asemenea, la Hungry preparatele ti se servesc fierbinti.

Dupa masa de pranz ne-am pus din nou in miscare, mai ales ca aveam doua obiective in plan: Hyde Park si St Mary’s Cathedral. Insa, inainte de acestea am servit o noua portie de magazine de suveniruri.

La St Mary’s am ajuns prin Hyde Park. Catedrala este impunatoare si nu am ratat ocazia de poze si achizitionare de suveniruri. Un alt moment amuzant s-a petrecut in momentul in care, in stupiditatea mea, am decis sa las ceva maruntis in cutia milei. Nu m-am gandit ca totusi cutia respectiva este maricica si de tabla, iar monedele aruncate au creat un zgomot destul de tare. Totusi, sunt mandru de moneda speciala achizitionata de la magazinul de suveniruri.

Din catedrala am revenit in Hyde Park pentru a savura o dupa-amiaza petrecuta la iarba verde. Desi este situat in centrul orasului, Hyde Park este foarte bine ingrijit, iarba este ca in palma, iar curatenia este la ea acasa. In aceste conditii, te intinzi cu placere si te recreezi chiar in centrul orasului. Nu exista riscul sa te asezi intr-un rahatel de caine, iar intinsul pe iarba nu este interzis.
De aici am facut cateva poze apreciabile, inclusiv vreo doua cu turnul care se vede printre copacii inalti.

Inainte de a ne retrage catre casa, am facut o ultima vizita in QVB (Queen Victoria Building), magazinul despre care spuneam ca seamana intr-o oarecare masura cu magazinul Victoria de la noi. Aici s-a petrecut si mult asteptatul moment.

Vizita a fost una cu noroc atat pentru noi, am gasit inelul ideal, cat mai ales pentru mine. Cu chiu cu vai am lansat intrebarea, iar Cristina a avut curajul nebanuit de a-mi raspunde afirmativ. Astfel am ajuns sa ne logodim la multe mii de kilometri de casa, intr-o zi de 13. Minunat, nu?

Dupa momentul de maxima exaltare, am revenit in Elizabeth Bay Road cu gandul mai mult la plecare. Deja ne faceam planuri, calcule si ganduri negre in legatura cu noul zbor de peste 30 de ore. Insa ultima zi din Sydney, miercuri 14, a avut si ea parti amuzante, iar despre ele voi vorbi mai tarziu.

Inainte de culcare am purces la efectuarea checkinul online. Acesta se poate efectua cu 24 de ore inainte de zbor, pentru a nu mai pierde foarte mult timp la aeroport, si inseamna, printre altele, si alegerea locurilor in avion.

Urmeaza: Sydney X – Adio Sydney

Pentru poze: http://www.hi5.com/friend/photos/displayManageAlbum.do?ownerId=18027831&albumId=369449711

http://www.reportervirtual.ro/2009/11/fotoreportaj-din-australia.html

http://www.facebook.com/profile.php?id=100000027003400#/album.php?aid=39873&id=1275780668