Sydney VII: Complexul Olimpic

Duminica 11 octombrie … Intram in a doua parte a expeditiei de la Sydney cu o zi aproape in totalitate nereusita. Trezirea am dat-o ca de obicei, in jur de ora 6 dimineata, insa a fost poate singura data cand m-am bucurat ca ne-am trezit la ora respectiva. Din cauza diferentei de fus orar, am avut ocazia sa urmaresc pe net, in direct, repriza a doua a meciului de trista amintire, Serbia – Romania 5-0.

De altfel, discutiile de dimineata si micul dejun s-au invartit in jurul acestui subiect si al ipotezei ca Romania nu are un viitor fotbalistic prea grozav, spre deosebire de Australia, care beneficiaza de jucatori care muncesc mai mult si sunt mai seriosi. Impulsionati de meciurile din ultimele ore, am decis ca este timpul sa vedem si un obiectiv cu caracter sportiv.

Desi am insistat sa vedem Aussie Stadium, stadionul pe care s-a disputat meciul Australia – Olanda 0-0, si Sydney Cricket Ground, stadioane care alcatuiesc un complex sportiv in Moore Park, cartier aflat relativ aproape de Elizabeth Bay, grupul a decis sa mergem la Complexul Olimpic, care a gazduit Olimpiada din 2000.

Zis si facut, ca de obicei, in jur de ora 10.00 ne punem in miscare. De aceasta data insa coboram in subsol, care subsol reprezinta, de fapt, primul etaj, primul nivel, si unde fiecare apartament al blocului are rezervat cate un garaj in ceea ce reprezinta, de fapt, o parcare acoperita. Parcarea este bine delimitata, bine aranjata si, in general, este buna. Desi ai zice ca esti la subsol, parcarea da direct in strada.

Urcam in masina si ne indreptam spre obiectivul zilei, Complexul Olimpic, care se afla intr-o suburbie a orasului Sydney, cam pe diagonala fata de Elizabeth Bay. Si cum din cauza dimensiunilor mele am fost invitat sa iau loc in fata, langa sofer, pot sa exclam ca a trebuit sa ajung la Sydney pentru a sta in locul din stanga-fata al unei masini.

Nu va faceti griji, nu am condus eu, in Australia volanul este in dreapta. Iar legile privind circulatia sunt drastice. Exista chiar posibilitatea de a fi amendat daca parcarea nu se efectueaza intr-un anume unghi sau daca vi se indica sa parcati in zona delimitata de ciment, iar voi lasati rotile din spate, sa zicem, pe pamant. De asemenea, amenzile sunt usturatoare, iar la Sydney exista doua directii care ar trebui sa existe si la noi.

1. Nimeni nu-si incearca norocul in a incalca legea, chiar daca traficul este mult mai lejer decat la noi;

2. Nu exista notiunea de a lua politistul la misto, de a face spectacol sau de a apela la mita ori rude sus-puse pentru a scapa de pedeapsa.

Fiecare isi asuma greseala, iar australienii sunt mult mai linistiti decat romanii in trafic. Extrem de rar ai ocazia sa auzi cate un claxon, lucru greu de crezut pentru cineva care vine din patria in care claxonatul a devenit un adevarat sport national.

Chiar si o plimbare cu masina prin oras va ofera privelisti de vis, multe dintre drumuri sau poduri fiind realizate prin sapatul in stanca. De altfel, cu aceasta ocazie am ajuns la un tunel impresionant, care face legatura intre diferite zone ale orasului printre care si aeroportul intern.
Tunelul este impresionant, arata aproape perfect, are vreo trei kilometri lungime, de zici ca nu se mai termina, si este foarte bine iluminat.

Respectivul tunel acopera o zona de sosea care poate fi usor identificata ca o autostrada cu sase benzi pe sens. Drumul este imens, iar autostrada se imparte, la un moment dat, in bucati care duc catre diferite zone. Doua benzi se pierd in stanga, spre Woolloomooloo, denumire aborigena de cartier, iar vreo doua benzi se pierd in dreapta, spre aeroportul intern.

Cu planul orasului dupa noi, pentru ca nici gazda noastra nu cunostea exact drumul pana la Complexul Olimpic, am reusit sa ajungem, in cele din urma, in zona respectiva, nu inainte de a prinde si primul ambuteiaj din Sydney, ambuteiaj creat de o intersectie prost delimitata chiar inainte de intrarea in zona Complexului Olimpic.

Pe langa intersectia cu probleme, am mai pierdut ceva timp la un semafor, ne-am luat la intrecere cu camion care rula mult prea aproape de noi si ne-am chiombit pe geam pentru a remarca numarul mare de masini scoase la vanzare in acest oras, la preturi asemanatoare cu cele din Romania. De altfel, masinile si benzina sunt doua dintre putinele produse cu care Sydney si Bucuresti se aseamana la preturi.

Nici gasirea unei parcari in zona Complexului Olimpic nu a fost un proces usor, tinand cont de faptul ca vorbim de o suprafata similara cu cea a unui sector din Bucuresti. Complexul Olimpic este alcatuit din vreo patru stadioane mari, cel mai mare este ANZ Stadium (stadionul principal), vreo zece sali de sport, mai multe zone de distractie (piste pentru skateri) si foarte multe vile de locuit, vile in care au fost cazati sportivii la Olimpiada din 2000.

Dupa Olimpiada din 2000, vilele respective au fost scoase la inchiriat, iar aici locuiesc mai mult asiatici. Preturile nu sunt foarte mari pentru ca apartamentele sunt facute mai degraba la cantitate, iar zona este totusi indepartata fata de centrul orasului.

Am gasit in sfarsit cea mai apropiata parcare de ANZ Stadium si am reusit in cele din urma sa parcam, iar apoi am pornit la pas prin Complex, nu inainte de a ne lua niste repere pentru a tine minte locul exact in care am lasat masina.

Din pacate, tot deranjul a fost in zadar, ANZ Stadium fiind inchis in ziua respectiva pe motiv ca avea loc festivitatea de deschidere a World Masters Games, acea olimpiada dedicata amatorilor care au implinit, deja, 30 de ani. Exact aceeasi competitie cu care ne-am intalnit si la Manly Beach, unde aveau loc probele de barci, surf si asa mai departe.

In ciuda negocierilor cu cei de la intrare, nu am putut intra in arena, accesul fiind permis doar oficialilor si sportivilor. Cu toate acestea, am pozat de cateva ori stadionul din exterior si ne-am continuat plimbarea prin Complexul Olimpic.

Am profitat de ocazie si am intrat intr-o sala de sport destinata pentru meciuri de badminton, handbal, judo, volei, etc. Arena, de vreo patru ori mai mare decat o sala a sporturilor de la noi, era extrem de animata, aici fiind programate meciuri de volei din cadrul aceleiasi competitii, World Masters Games.

Sala era impartita in sase zone distincte, in paralel disputandu-se meciuri atat din turneul masculin, cat si din cel feminin. Am facut repede cateva poze si am urmarit mai multe faze din diferite meciuri, inainte de a pleca in cautarea unei posibilitati de a servi pranzul.
Ne-am oprit la un fast-food situat chiar langa una dintre pistele pentru skateri, iar fiecare dintre noi si-a facut plinul cu placinte si sucuri pe care le-am servit pe una dintre bancutele din Complex.

Dezamagiti de faptul ca ANZ Stadium era inchis, ne-am imbarcat in jurul orei 15.00 si am pornit spre casa. Atmosfera a fost una destul de incarcata, deoarece toata lumea mi-a pus in carca ziua mai putin reusita, stiindu-ma omul cel mai apropiat de competitiile sportive, desi eu militasem inca de la primele ore ale diminetii pentru o vizita la un cu totul alt obiectiv, Aussie Stadium & Sydney Cricket Ground.

Cu toate acestea, la drumul de intoarcere nu am ezitat sa fac mai multe poze care au iesit foarte bine, desi au fost realizate din masina.

Si cum era duminica dupa-amiaza, iar sansele de a mai prinde un obiectiv erau minime, am decis sa petrecem partea a doua a zilei la shopping, intr-unul dintre numeroasele magazine.
Cu aceasta ocazie ne-am impartit in doua echipe, baieti si fete, iar fiecare a mers pe propriul interes. Daca eu si tata ne-am miscat rapid si ne-am ales fiecare cu cate o pereche de incaltari, fetele s-au miscat mai greu, ca de obicei, iar tata si-a pierdut primul rabdarea, de aici aparand si ceva discutii.

M-am ales cu o pereche de adidasi foarte interesanti si viu colorati, care imi plac foarte mult, desi sunt foarte grei. Dar mi-am facut de cap, mai ales ca adidasii erau la reducere si m-au costat doar 29 de dolari, vreo 75 de lei.

Seara ne-am petrecut-o in apropierea casei si la odihna, cu atat mai mult cu cat urma o noua zi plina de aventuri si cu program complet de plimbari.

Urmeaza Sydney VIII: Taronga Zoo, ne-am intalnit cu cangurii

Pentru poze: http://www.hi5.com/friend/photos/displayManageAlbum.do?ownerId=18027831&albumId=369449711

http://www.reportervirtual.ro/2009/11/fotoreportaj-din-australia.html

http://www.facebook.com/profile.php?id=100000027003400#/album.php?aid=39873&id=1275780668