Sydney XII - Epilog

Cum am promis, inchei serialul dedicat expeditiei noastre la Sydney cu un scurt epilog, mai putin dragut fata de cat ma asteptam si asta din cauza reactiei mai multor persoane care mi-au reprosat, intr-o oarecare masura, faptul ca poate m-am bucurat ceva mai mult decat era cazul fata de gradul de civilizatie si educatie descoperit acolo.

Entuziasmul nu este dat neaparat de civilizatia descoperita acolo, cum mi s-a mai reprosat, insa trebuie sa ma repet, eu, unul, nu am mai fost decat intr-o scurta vizita in Italia, pana acum, si nu pot sa ma raportez decat la ce stiu, iar Sydney mi s-a parut cu cel putin o clasa peste Italia. Intre Sydney si Bucuresti nu as putea face o comparatie, din respect pentru locuitorii acelui oras.

In Italia am avut deosebita placere de a descoperi orase precum Venetia, Bologna si Padova. Si acolo am gasit un nivel al civilizatiei si al educatiei mai mare decat la Bucuresti, dar, spre deosebire de Sydney, orasele amintite sunt mai mici ca numar de locuitori si nu au, practic, rolul de capital. Desi oficial nu este capitala, Sydney are vreo 4,3 milioane de locuitori si cu atat mai multe sanse de a gasi si “copaci putrezi”.

Entuziasmul excesiv nu este dat nici de activitatile efectuate acolo. Totusi nu am putut intra in arena principala a Complexului Olimpic, am ratat Aussie Stadium si Sydney Cricket Ground, am ratat Luna Park, am ratat cateva muzee si alte cladiri istorice, am omis din planurile noastre o vizita la Studiourile Fox, am ratat ocazia de a urmari un meci international de la fata localului, in conditiile in care Australia – Olanda s-a jucat pe un stadion aflat la vreo trei statii de metrou de noi.

Cea mai parte a entuziasmului porneste de la drumul parcurs, efortul fizic depus si locul punctual in care am ajuns. Cum imi place mie sa spun, intr-un limbaj mai putin profesionist, am cam ajuns pe unde se termina harta fizica a lumii in partea dreapta, daca trecem cu vederea Noua Zeelanda si inca vreo 2-3 insule.

Pe langa faptul ca este tocmai in Australia, Sydney este si aproape cel mai estic oras al tarii. Daca ajungeam doar la Perth, de exemplu, scuteam vreo trei ore de mers cu avionul. Nu era mult, dar era ceva.

Concret, la un prim calcul, expeditia noastra pana la Sydney a insemnat un zbor de 19.176 de kilometri. Sigur, a trebuit sa ocolim prin Londra, ceea ce inseamna cateva ore de mers in plus, dar asta inseamna ca am si facut un efort in plus.

Daca punem la socoteala si intoarcerea, putem spune ca intr-un interval de zece zile am zburat 38.352 de kilometri. Si cum Ecuatorul are o lungime de putin peste 40.000 de kilometri, chiar putem spune ca aproape am inconjurat globul.

Pe langa miile de kilometri zburati, trebuie sa punem la socoteala si schimbarile de fus orar. Bucuresti – Londra – Bangkok – Sydney, patru orase cu patru fusuri orare diferite. In cele din urma am ajuns la Sydney, un oras aflat cu opt ore inaintea Bucurestiului si cu zece ore inaintea Londrei.

Si culmea, am trecut fara mari probleme peste diferenta de fus orar, dovada stand faptul ca am avut zile pline, in majoritate. Imi aduc aminte ca Romania, cand a participat la Cupa Mondiala de rugby, din 2003, din Australia, s-a deplasat la fata locului cu o luna sau doua inainte, tocmai pentru a se adapta la diferenta de fus orar.

Daca la inceput am fost usor sceptic in privinta succesului inregistrat cu aceasta expeditie, acum, la mai bine de doua luni si jumatate de la incheierea ei, pot spune raspicat ca aceasta expeditie a fost un real succes.

Am avut un sponsor extrem de generous, am avut niste gazde calduroase si am avut conditii impecabile, din toate punctele de vedere.

La inceput ma gandeam ca cifra cheltuielilor este mare si ca banii respectivi ne-ar ajuta sa vizitam o buna parte din continentul nostru. Acum ma gandesc ca totusi am ajuns la capatul lumii, unde putini oameni reusesc sa ajunga. Ma gandesc ca am avut parte de o calatorie pe langa care toate celelalte calatorii palesc. Dupa 31 de ore de zbor pana la Sydney, un drum de 10 sau 12 ore pana in SUA pare sa fie floare la ureche, ca sa nu mai spun de un drum de 2-3 ore pana in Franta, Italia, Germania, Spania sau Marea Britanie.

Daca astrele va fac cu ochiul si se aliniaza in asa fel incat sa puteti efectua o astfel de calatorie, cum s-au asezat in cazul nostru, trebuie sa acceptati in secunda imediat urmatoare. Efortul fizic merita, iar luminita de la capatul … lumii este cu adevarat superba.

Si cum Mos Craciunul nostru de toate zilele a avut sacul la fel de plin si anul acesta, desi eu unul sigur nu meritam, ne-a oferit, din tolba sa marinimoasa, doua obiective indraznete pentru 2010: Barcelona si Shanghai. Ramane de vazut in ce masura vom reusi sa intreprindem cele doua expeditii, insa eu unul sunt deja cu gandul la posibilitatea de a urmari pe viu un meci al uneia dintre cele mai bune echipe din lume, FC Barcelona.

LA MULTI ANI TUTUROR !!!