Sydney X – Adio Sydney

Miercuri, 14 octombrie – Aproape ca in fiecare dimineata de Sydney si astazi ne-am trezit devreme. La 7 eram in picioare, insa acest lucru s-a datorat mai degraba stresului plecarii. Mai avem de zabovit cam 10 ore, 10 ore si ceva in aceasta zona minunata a globului pamantesc.

Ne facem planuri pentru ultima zi, insa ce mai poti face cand timpul ti se pare atat de scurt? Intr-o zi normala, 10 ore ti se par o perioada de timp mai mult decat lunga. Intr-un asemenea moment, cand am ajuns pana aici si acum trebuie sa plecam, 10 ore ni se pare o perioada de timp atat de scurta.

Pana in jurul orei 10.00 ne pregatim bagajele, servim micul dejun mai degraba in fuga si facem calcule pentru a vedea daca depasim sau nu cantitatea de bagaje admisa in pretul de baza al biletului. Nimeni nu depaseste, iar acest lucru avea sa fie confirmat la aeroport.

Surprinzator pentru mine, aveam sa constat ca desi geanta mea era de dimensiuni apreciabile, am avut mari probleme in a gasi loc pentru toate obiectele. Mai mult, mi-am indesat o groaza de prostioare in rucsac si am mai varat cateva lucruri si prin geanta Cristinei.

A urmat cam o ora de vizitare a intregului spatiu verde care inconjoara blocul in care am stat. Desigur, nu am pierdut ocazia de a face poze. Am remarcat verdeata deosebita, pestii viu colorati de la intrarea in bloc, fantanile din curte, locurile de parcare pentru vizitatori, dar si privelistea pe care o ai din partea de curte aflata in spatele blocului.

Daca ajungi in spatele blocului, ai vedere la mare si, mai mult, ai un culoar care te duce chiar pana la malul apei. Si aici am facut poze, iar pe culoarul spre apa am remarcat un copac crescut dintre stanci intr-o pozitie aproape orizontala.

Am mai facut o scurta plimbare de shopping prin cartier, plimbare in care s-a pus accentul pe cele necesare pentru servirea mesei de pranz si pe achizitionarea de consumabile pentru a reface stocul gazdelor noastre.

Nu am ezitat sa mai facem o oprire intr-un parculet din apropiere pentru inca o sedinta foto cu flora incantatoare care acopera aceasta zona a pamantului. Inaintea de a ne intoarce, am mai facut cateva poze in dreptul Consulatului Romaniei si cu doi dintre palmierii aflati in curtea blocului.

Masa de pranz s-a dus pe nerasuflate si in jur de ora 14.30 inevitabilul s-a produs. Ne-am imbarcat pentru a pleca spre aeroport. Avionul spre Londra avea programata plecarea in jurul orei 17.30.

Desi este situat destul de departe de Elizabeth Bay, aeroportul international din Sydney este relativ accesibil, intr-o perioada normala. Totusi, noi am ajuns ceva mai greu, dupa ce am prins un mic blocaj in zona de acum celebrului tunel de aproape trei kilometri construit pe sub apa.

In sfarsit am ajuns la aeroportul Kingsford Smith. Atmosfera la intrarea in aeroport era una surprinzator de linistita, astfel ca am trecut fara probleme la preluarea biletelor. Din pacate, si aici am intalnit clasica surpriza geografica. Am avut cu tipul de la ghiseu urmatorul dialog: “What’s your final destination, Londra or Romania? Romania! Romania? Oh, Budapest! No, Bucarest! Ah, yeah, right, Bucarest.”.

Imediat dupa ce ne-am ridicat biletele, ne-am luat la revedere de la gazda noastra si am trecut la completarea tichetelor albastre de parasire a continentului.

L-a dus catre Sydney am avut de completat, dupa ce am trecut de Bangkok, niste cartonase portocalii cu datele de contact in Sydney, lucrurile extraordinare pe care le aducem in Australia (mai mult de 10.000 de dolari australieni, produse de nu stiu ce fel sau nu stiu cate perechi de adidasi), motivul pentru care mergem in Australia si informatii cu privire la posibilele contacte avute cu presupuse focare de gripa porcina, respectiv ferme de animale sau anumite zone specifice din America de Sud si de Nord.

La plecarea din Sydney am primit de completat niste tichete albastre, asemanatoare cu cele portocalii, in care eram intrebati, mai ales, daca am parasit Australia cu produse de un anumit fel sau cu sume importante de bani.

Atmosfera relativ lejera de pe aeroport s-a transmis catre aeronava. Daca la clasa intai am avut surpriza sa remarc o serie de persoane despre care n-ai fi putut zice ca isi permit sa se deplaseze in asemenea conditii, sectorul nostru de la Economy era mai degraba gol.

Cum randul nostru era singurul in care se umpluse zona de mijloc, unde sunt patru locuri, unul dintre stewarzi ne-a informat de la inceput ca ne putem muta in functie de cum dorim pentru a sta cat mai relaxati, astfel ca eu si Cristina ne-am asezat pe un rand mai in fata, pentru ca fiecare sa aiba cate doua locuri la dispozitie si sa se poata intinde. Dar mai multe detalii despre zborul de intoarcere va ofer in ultimul episod al mini-serialului.

Urmeaza: Sydney XI – Am revenit

Pentru poze: http://www.hi5.com/friend/photos/displayManageAlbum.do?ownerId=18027831&albumId=369449711

http://www.reportervirtual.ro/2009/11/fotoreportaj-din-australia.html

http://www.facebook.com/profile.php?id=100000027003400#/album.php?aid=39873&id=1275780668