Incursiune in necunoscut: Sydney (I)

Incurajat de comentariile facute de mai multi prieteni vizavi de randurile publicate pe Reporter Virtual, am decis sa explic mai pe larg expeditia noastra in Australia.
Nebunia a inceput undeva la inceputul lunii mai, cand tata, artizanul expeditiei, ne-a anuntat ca exista posibilitatea de a vizita orasul Sydney, un oras situat cam undeva unde se termina harta lumii in partea dreapta.

Bucurosi, eu si Cristina am acceptat sa completam echipa pentru expeditie, desi recunosc si acum ca am avut un pic inima indoita, fiind constient de costurile ce le implica o asemenea expeditie.
Am inceput framantirile cu pasapoartele, eu nu aveam, iar Cristina trebuia sa-si faca unul nou pentru ca cel vechi expirase. A inceput nebunia mail-urilor trimise pentru obtinerea vizelor. Australia nu are nici ambasada si nici consulat in Romania, astfel ca am aplicat online pentru o viza electronica ce este valabila timp de 12 luni si care iti permite sa stai in Australia trei luni, in total, o viza de turist, practic.

Cum necum, australienii ne-au acordat respectivele vize, desi, pentru obtinerea lor, a celor patru vize necesare pentru cei patru componenti ai trupei, am trimis cred peste 20 de mailuri cu diferite dovezi cum ca cel putin unii dintre noi sunt angajati si avem, impreuna, fondurile necesare unei expeditii in Australia. M-a amuzat ca aproape tot timpul comunicam cu persoane diferite, adica ii trimiteam mail Domnului X, primeam raspuns de la Doamna Y, si tot asa.
Ai mei au primit raspunsurile favorabile la aproximativ o luna de la aplicare. Eu si Cristina a trebuit sa mai asteptam cam o luna, sa trimitem mail-uri de verificare si sa fim instiintati ca, de fapt, noua ne-au fost aprobate vizele cam in aceeasi perioada in care ai mei au primit raspunsuri favorabile.

Cam de la mijlocul lunii iulie si pana la inceputul lunii septembrie am cautat solutii pentru transport si cazare, in conditiile in care nu eram siguri ca vom putea fi gazduiti de prietenii de acolo. Pentru transport am cautat preturi cat mai ieftine, mai ales ca eram patru, si am ales, in cele din urma, British Airways, mai ales pentru ca ni s-a parut si o firma destul de sigura. Pentru cazare, desi am selectat mai multe hoteluri de doua sau trei stele, am aflat, in cele din urma, ca putem locui la prietenii de acolo.

Zilele au trecut ca pe nesimtite si a venit momentul plecarii, luni, 5 octombrie, o zi greu de uitat. Cu bagajele facute si cateva facturi platite chiar in dimineata respectiva, am purces spre Aeroportul Otopeni, locul din care s-a dat startul expeditiei.

Am plecat din Bucuresti luni, 5 octombrie, in jur de 17.35, ora Romaniei. Cifre importante, pentru a intelege mai bine ce a insemnat un drum de … 30 de ore. Am plecat spre Londra, Heathrow urma sa fie primul popas in drumul spre Sydney. Zborul spre Londra a durat trei ore si a fost fara probleme. Am ajuns la Londra in jur de 18.35, ora locala, respectiv 20.35 la Bucuresti. Si cum Heathrow are vreo cinci terminale diferite si noi trebuia sa mergem de la T5 la T4, ne-am facut planul in asa fel incat mai intai sa vedem exact locul plecarii de la T4, iar abia apoi sa ne plimbam pe la mult ravnitele magazine duty-free. Nici acum nu pot sa uit cat de linistiti eram noi, in naivitatea noastra, ca T4 este doar un etaj mai jos fata de locul in care ne-a lasat avionul de Bucuresti. De fapt, un etaj mai jos era doar locul din care sa iei autobuzul catre T4. Un autobuz micut, dar de lux, si care ne-a invartit vreo 20 de minute printr-un aeroport care are o suprafata imensa si este delimitat de exterior printr-un gard serios. In fine, am ajuns la Terminalul care trebuia si, in asteptarea anuntarii portii la care trebuie sa ne imbarcam, am zburdat prin magazine si bodegi.

Tata a preferat o bere englezeasca de la mama ei, fetele s-au pierdut prin magazinele cu haine si cosmetice, iar eu am optat, in stilu-mi caracteristic, pentru magazinele cu echipamente sportive si cele cu ziare. La Londra am avut o escala, la dus, de vreo trei ore si jumatate. Urma sa plecam catre Bangkok in jurul orei 22.00, ora Londrei, sau miezul noptii la Bucuresti. Nici acum nu pot sa uit primul produs de duty-free care mi-a iesit in fata la contactul cu aeroportul londonez. Un ceas de vreo 14.000 de … lire sterline. Cat inseamna asta? Pai cam 700 de milioane de lei vechi, pentru cei dintre Dumneavoastra care aveti dare de mana.

Urmeaza Sydney II: Londra – Bangkok – Sydney, un zbor de 21 de ore

Pentru poze: http://www.hi5.com/friend/photos/displayManageAlbum.do?ownerId=18027831&albumId=369449711

http://www.reportervirtual.ro/2009/11/fotoreportaj-din-australia.html

http://www.facebook.com/profile.php?id=100000027003400#/album.php?aid=39873&id=1275780668