Joi, 8 octombrie - Prima zi cu program complet de Sydney a inceput undeva in jurul orei 6.15, cand Cristina si cu mine ne-am trezit mai degraba fara sa vrem. Legatura directa cu balconul a insemnat si legatura directa cu instalatia de incalzire a apartamentului, o instalatie care facea un zgomot destul de puternic si care a fost ca un ceas desteptator pentru noi in majoritatea zilelor.
Gazdele noastre obisnuiau sa se trezeasca in jur de ora 6, iar cum la Sydney era inceput de primavara, inca racoare dimineata, se dadea imediat drumul la instalatia de incalzire.
Una dintre cele mai placute experiente la Sydney a fost micul dejun luat in timp ce priveam portul. Apartamentul avea o vedere de vis si este o adevarata placere sa iti bei cafeaua uitandu-te la apa lina si la numeroasele barcute insirate pe langa mal.
Dupa un mic dejun clasic, cu paine, margarina, sunca, felii de branza, cafea, croissante sau suc de portocale, ne-am echipat pentru prima drumetie oficiala si am luat-o la pas catre cea mai apropiata statie de tren-metrou.
Spun tren-metrou pentru ca la ei este considerat tren, oficial orasul nu are metrou, insa acest tren functioneaza dupa aceiasi parametri precum metroul de la noi. Soseste la intervale de maxim zece minute, are circa 19 statii pe o magistrala, iar statiile sunt asemanatoare cu cele din Bucuresti. Pe de alta parte, mijlocul de transport respectiv arata precum un tren romanesc si circula atat pe sub pamant cat si pe la suprafata.
Mai mult, pretul unui bilet este destul de piparat fata de pretul unei calatorii cu metroul de la Bucuresti. Noi am mers de cele mai multe ori cate 2-3 statii, iar un bilet dus-intors costa cam 3,2 dolari australieni, cam peste 8 lei, si asta doar pentru doua calatorii. Daca iei un bilet doar dus, atunci te costa si mai mult, vreo 4,4 dolari australieni, deci spre 10-11 lei.
Pana la statia de metrou, am facut o oprire la o casa de schimb valutare, pentru a transforma valuta pe care o aveam in dolari australieni. Atunci am observat ca fiecare dintre noi a venit de acasa cu valute diferite, fiecare pregatind bani in lire sterline, euro sau dolari. Nu va faceti probleme, toate aceste valute pot fi preschimbate fara probleme la exchange-urile lor, iar la casa de schimb valutar la care am fost noi chiar nu ne-au cerut pasapoartele.
Desi se numesc dolari australieni, bancnotele lor au inscriptionata, cum era de asteptat, figura Reginei Marii Britanii. Bancnotele sunt colorate destul de puternic, rosu, verde, galben sau albastru, in functie de valoare, insa marea surpriza aveam sa o remarc la monede. Stiam ca Australia este la capatul celalalt al lumii, dar nu ma asteptam ca totul sa fie cu susul in jos. Pe langa design-ul dragut, monedele australiene au si o caracteristica ciudata. Sunt exact pe invers decat ne-am fi asteptat. Moneda cea mai mare are valoarea cea mai mica si invers. Astfel, moneda de 50 de centi este cam de patru ori mai mare decat moneda de 2 dolari.
Plimbarea a pornit din Elizabeth Bay, cartierul in care am locuit, si a continuat in King’s Cross, un cartier alaturat, care de altfel este considerat si cel mai rau famat cartier al orasului, un fel de Cartierul Rosu din Amsterdam. Chiar si asa, King’s Cross arata cam ca un cartier bun din Bucuresti, singurele probleme sunt vineri si sambata seara, cand aici vin toti cei cu chef de bautura si degusta din greu. In King’s Cross sunt numeroase cluburi de noapte, numeroase localuri cu program de streaptese, cateva hosteluri si cladiri cu locuri de odihna pentru turistii cu rucsac, cateva magazine cu suveniruri, dar si o cladire-spital in care oamenii se pot droga sub supraveghere medicala. Concret, dependentii de droguri vin la spital, li se administreaza doze din ce in ce mai mici si sunt tinuti sub supraveghere pana la disparitia efectelor immediate.
Granita dintre King’s Cross si Elizabeth Bay Road este o sectie de politie destul de ciudat amplasata. Spun asta pentru ca imediat langa intrarea in sectia de politie este intrarea intr-o toaleta publica si se pare ca multi dintre cei care vin in King’s Cross pentru a se incinge la un pahar de bautura mai incurca intrarea in toaleta cu intrarea in sectia de politie.
In sfarsit, am ajuns la statia de tren-metrou King’s Cross, statie care este amplasata, ca multe altele, sub o cladire, de cele mai multe ori sub un magazine. De la King’s Cross si pana la Town Hall sunt doua statii, iar trenul vine mai repede decat era asteptat, astfel ca ajungem foarte repede la primarie. Primarie pe care nu am putut sa o vizitam, pe motiv ca este in renovare. Insa am aflat ca respectiva cladire nu este a primariei, ci aparatul administrativ sta acolo cu chirie. Un lucru care ar trebui sa ne dea de gandit.
Aproximativ in dreptul primariei se gaseste o intersectie destul de ciudata, insa exemplul acelei intersectii a fost preluat de curand si in Marea Britanie, din cate am aflat ulterior. Este vorba despre o intersectie in trei timpi. Doi timpi pentru masini si un timp exclusiv pentru pietoni. In timpul respectiv, pietonii pot traversa in orice directie doresc, chiar si pe diagonala. In timpul rezervat pietonilor, intersectia nu este strabatuta de masini.
La cativa pasi de Town Hall se afla Paddy’s, un supermarket care aduce un pic cu magazinele de ieftineli de la noi, gen Europa, IDM, etc. De altfel, orasul Sydney este scump, in medie este cam de 2-3 ori mai scump decat Bucuresti, iar daca ajungeti vreodata si cautati lucruri mai ieftine sau vreti sa cumparati mai multe suveniruri pentru cei de acasa, Paddy’s este un loc foarte bun pentru shopping.
Sydney este dominat de asiatici, care, fiind relativ aproape de aceasta zona, au populat orasul. Paddy’s poate fi asemanat cu un magazin plin de chinezarii, insa chinezariile puse in vanzare acolo sunt de o calitate mult mai buna decat cele de la noi. Pe plan socio-cultural, daca australiencele sunt mai atragatoare din puncte de vedere fizic, australienii prefera mai mult asiaticele pentru educatia si cultura lor. Asiaticele sunt considerate a fi mai cuminti si mai ascultatoare.
O vizita la Paddy’s ne-a usurat de cativa banuti, insa nu puteam rata ocazia de a cumpara diferite nimicuri cu insemnele zonale. Pe langa Paddy’s trece sina suspendata a Mono-rail-ului, pentru ca cei din Sydney si cei care ajung la Sydney au si aceasta posibilitate, de a vedea macar o parte a orasului din Mono Rail. Nu am avut ocazia sa facem o plimbare, dar sunt anumite zone destul de haioase in care Mono Rail-ul trece foarte aproape de cladiri sau pe deasupra masinilor.
Trecem pe langa cateva obiective mai putin importante, intrarea in cartierul chinezesc, Powerhouse Museum si Exhibition Center, si ajungem langa Centrul Acvatic Ian Thorpe, o cladire maricica, as zice cam cat doua sali de sport de la noi. M-ar fi mancat in talpa sa intru, insa m-am supus majoritatii si am zis sa ne continuam drumul. Oricum nu l-am gasit pe Ian Thorpe pe acolo si mirosul de sulf se simtea de afara. Am facut cateva poze cu cladirea si ne-am continuat drumul.
Primul obiectiv la care am intrat a fost Chinese Garden. O gradina botanica cu numeroase plante asiatice, balti pline cu pesti viu colorati, cateva iguane lasate la liber, pe una chiar am pozat-o in intreaga-i splendoare, si cateva constructii de tip asiatic. Nu mai stiu exact daca a fost cu intrare sau nu, insa pot spune ca pentru o anumita suma ai posibilitatea sa imbraci un costum traditional si sa faci cateva poze profesioniste in curte. De asemenea, la iesire se gaseste clasicul magazin de suveniruri.
De la Chinese Garden am mers spre Harbourside, practic un alt port al orasului, si am facut numeroase poze cu privelistile. Aveam vedere spre centrul orasului, spre unul dintre vasele de lupta ancorate in port, dar si spre obiectivele aflate de o parte si de alta a drumului, respectiv Muzeul Martim si Acvariul.
Am decis sa intram la Acvariu, una dintre principalele atractii ale orasului, si nu am facut rau. Cladirea este impunatoare, foarte bine delimitata si aranjata, dar cu un pret pe masura. Intrarea la acvariu este vreo 32 de dolari de persoana, spre 80 de lei, insa fiind un grup de cinci persoane, am beneficiat de o oarecare reducere, iar costul final a insemnat cam 24 de dolari de persoana, vreo 60 de lei.
Exista numeroase variante de pret, in functie de numarul de persoane care alcatuiesc grupul, de cati copii si cati adulti sunt, etc. Exista si posibilitatea de a plati dublu pe un bilet, in cazul in care vrei sa incerci senzatiile pe care ti le poate oferi momentul in care hranesti rechinii. Am preferat sa nu hranim rechinii, ci doar sa-i admiram din cele cateva tuneluri de sticla existente.
Cum se poate vedea si din poze, cele mai interesante sunt tunelurile de sticla prin care treci si din care poti admira pestii si celelalte animalute. Chiar si asa, este interesant sa-ti treaca un mic rechin pe deasupra capului si sa stii ca intre tine si el este doar un perete de sticla. Acvariul are si alte zone distincte care sa-ti atraga atentia, dar si un anunt cu privire la pisicile de mare. Respectivul anunt tine sa atraga atentie asupra pericolului pe care il reprezinta aceste animale.
Pisicile de mare sunt vinovate pentru moartea a sute sau chiar mii de oameni anual, insa oamenii le-au acordat o atentie sporita abia dupa moartea regretatului Steve Irwin. Exemplarele pe care le-am descoperit la Acvariul din Sydney au lungimea acului cam de doua ori mai mare decat cea a corpului, un astfel de animal fiind vinovat de moartea lui Irwin din 2006. Si ca o paranteza as vrea sa spun ca expeditia pana la Sydney nu ne-a adus o vizita la Gradina Zoologica a lui Steve Irwin, aceasta fiind situata undeva la circa 1.200 de kilometri de Sydney, deci mult prea departe.
Iesirea din Acvariu se face, obligatoriu, prin magazinul de suveniruri, magazin in care am lasat cativa banuti buni, desi, fiind un magazin oficial, preturile nu sunt nici pe departe mici. Nu puteam rata, insa, ocazia de a ne cumpara diferiti maimutoi, cateva cani si cativa magneti pentru frigider, febra magnetilor prinzandu-ma si pe mine.
Deja iesirea din Acvariu s-a facut undeva pe la 6 seara, astfel ca dupa Acvariu a urmat o scurta plimbare prin Darling Park si o vizita prin QVB (Queen Victoria Building), un fel de magazin Victoria de la noi. QVB-ul este un magazin ridicat pe vreo patru niveluri si este considerat intr-o oarecare masura un magazin de lux. Si aici am lasat cativa banuti, insa mai putini, QVB-ul urmand a fi tinta noastra intr-o alta zi.
La subsolul QVB-ului se afla, cum altfel, o statie de tren si am luat trenul spre King’s Cross, iar de acolo plimbarea clasica spre casa. De altfel, de la Elizabeth Ray Road si pana la statia de tren King’s Cross nu cred ca faceam mai mult de zece minute in plimbare usoara pe jos. Cred ca am ajuns acasa in jur de 7,30 seara, insa Cristina si cu mine, treziti de la 6.15 dimineata, cu vreo 2-3 ore mai devreme decat ai mei, si plimbati din greu, am cedat primii si pana la ora 9 seara deja dormeam, cu gandul la urmatoarea zi de plimbare.
Urmeaza Sydney V: Victorie – Am ajuns la Opera House
Pentru poze: http://www.hi5.com/friend/photos/displayManageAlbum.do?ownerId=18027831&albumId=369449711
http://www.reportervirtual.ro/2009/11/fotoreportaj-din-australia.html
http://www.facebook.com/profile.php?id=100000027003400#/album.php?aid=39873&id=1275780668
Archived
Acum 2 ani
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu