… am mers vreo 10-15 minute printr-un tunel imbarligat pentru a ajunge la poarta la care urma sa ne imbarcam pentru Sydney. Pe tata l-am uitat la bere, fetele erau inaintea mea, desi nu credeam ca vor termina atat de repede cu hainele si cosmeticele. Intr-un final ne reunim la poarta cu pricina, intr-o mare de oameni, uriasul avion urma sa fie aproape plin.
Englezoii de la poarta rad din greu si vorbesc destul de tare. Din cauza unor probleme tehnice, o tanti ne anunta, prin tipete, ca urmeaza sa se faca imbarcarea. Au prioritate familiile cu copii mici sau persoanele cu handicap, care necesita asistenta la imbarcare. Urmeaza ceilalti pasageri. Cei de la clasa I se imbarca pe un culoar alaturat. Intram in avion.
Trecem mai intai pe langa locurile de clasa I, care sunt alcatuite, practic, dintr-un fotoliu si un sustinator pentru picioare, in cazul in care vrei sa te intinzi. De asemenea primesti o perna draguta si o patura care pare sa fie destul de groasa. Ne continuam drumul si ajungem, in cele din urma, la locurile noastre de Economy Class. Chiar si asa, un bilet a costat 1.600 de euro, dus-intors.
Spatiul este destul de stramt, mai ales pentru un animal ca mine. Compartimentul are vreo 12 randuri a cate 10 locuri, care sunt asezate in sistem 3-4-3. 120 de locuri in total, in compartimentul respectiv, si doar doua toalete minuscule. La toaleta mi-era teama ca-mi ies picioarele pe usa. Ne asezam.
Intru in contact cu spatiul care, pentru o zi intreaga, avea sa-mi fie si casa si masa. Am o patura subtire, o perna moale, ciorapi speciali pentru a ma putea descalta, o periuta de dinti minuscula si o pereche de casti pentru programul de “entertainment”.
Este ora 22.00 la Londra. Ma gandesc ca acasa este deja miezul noptii. Nu mai am timp sa ma gandesc la multe. Trebuie sa ne punem centurile pentru ca urmeaza sa decolam. Din acest moment ne este prezentat un filmulet cu instructiuni de siguranta, un filmulet pe care l-am vazut de atatea ori incat, dupa Australia, aveam sa-l invat pe de rost.
Intre Londra si Bangkok am facut 12 ore. Deja mi se parea un drum lung si obositor. La Economy Class nu ai loc sa te intinzi, decat daca ai noroc si avionul este gol. Noi nu am avut noroc la dus, astfel ca mi-a fost greu sa ma odihnesc intr-un fotoliu ingust. In fine … am aterizat la Bangkok intr-un moment in care acolo era, deja, marti, 6 octombrie, ora 16.00. La Bucuresti era ora 12.00, iar la Londra ora 10.00.
Desi se spunea ca oprirea de la Bangkok este doar una pentru realimentare, am fost nevoiti sa coboram din avion, pe motiv ca thailandezii trebuie sa efectueze un control de siguranta al aeronavei. Fara sa fiu sarcastic sau altfel, primul lucru pe care l-am remarcat pe aeroportul din Bangkok a fost un miros puternic de orez cu mujdei. Nu stiu exact ce era sau de unde venea, dar chiar si asa, aeroportul din Bangkok nu difera de unul dintre terminalele aeroportului din Londra si este cu cateva clase peste cel de la Otopeni.
Concret, aeroportul din Bangkok are vreo trei niveluri functionale si este mare, chiar foarte mare. La cel de sus cobori din avion. O iei la pas spre nivelul intermediar, cobori cu ajutorul unor scari rulante si treci printr-un nou control fizic si al bagajelor de mana, inainte de a ajunge la destinatie. Aici, Cristina a remarcat ca thailandezii nu ezita sa faca bilute chiar in fata ta, fara nicio jena.
O data ajunsi la nivelul intermediar, ai in fata un culoar imens si vreo 20 de porti de imbarcare, daca imi aduc bine aminte. Portile sunt asezate precum casele pe o strada dreapta, una in fata alteia. Aici exista si o constructie foarte draguta, pentru rugaciuni, daca am inteles bine. Oricum, am facut cateva poze frumoase acolo.
Mai avem maxim o ora pana la reimbarcare. Ai mei asteapta linistiti pe bancuta, probabil e si ceva oboseala la mijloc. Cristina gaseste intr-o zona alaturata niste calculatoare legate la internet. Am inca un soc. Daca la noi, la Otopeni, tre sa dai vreo 7 euro pentru 15 minute de internet, la Bangkok internetul este gratis pe aeroport.
In sfarsit ne reimbarcam. Trecem de controlul biletelor si o luam pe un gang tip labirint pana ajungem la nivelul de jos si culoarul catre aeronava. Imbarcarea se face dupa acelasi tip. Mai intai familiile cu copii si persoanele care au nevoie de asistenta. Cei de la clasa I au un culoar separat. Urcam in avion si revin in fotoliul de pe care ma ridicasem cu vreo doua ore in urma.
Am plecat din Bangkok la ora 18.00, ora locala, dupa o mini-escala de vreo doua ore. De la Bangkok pana la Sydney am facut noua ore. Zborul s-a desfasurat cam la fel ca Londra - Bangkok, desi cand eram undeva in mijlocul Australiei, pe la Alice Springs, vantul a inceput sa bata cu 215 km/h. Am avut noroc ca batea din spate si astfel avionul a prins viteza, pana la 1.200 de km/h.
Am ajuns la Sydney miercuri, 7 octombrie, la ora 6.40, ora locala, cu vreo 25 de minute mai devreme de cat trebuia. La Bangkok era 2.40, iar la Bucuresti si Londra era … inca marti seara. De la Bucuresti la Sydney am facut, cu tot cu escale, cam 30 de ore. In aceasta perioada de timp eu am apucat sa dorm cam o ora si aia in reprize. In avion aveti diferite programe de entertainment, filme, seriale, muzica, stiri. Oferta e mare, nu grozava, dar mare. Am apucat sa vad Terminator 4 si Marea mahmureala.
Ma asteptam sa am probleme fizice, dar m-am mentinut bine. Recomandare daca va inhamati la un zbor atat de lung: consumati cat mai multe lichide, va garanteaza drumuri mai dese la toaleta si, implicit, ceva miscare.
La Sydney, Cristina si cu mine am avut ceva probleme la controlul actelor, dar mai multe detalii in episodul III.
Urmeaza Sydney III: Raufacatorii, consulatul si Rushcutters Bay
Pentru poze: http://www.hi5.com/friend/photos/displayManageAlbum.do?ownerId=18027831&albumId=369449711
http://www.reportervirtual.ro/2009/11/fotoreportaj-din-australia.html
http://www.facebook.com/profile.php?id=100000027003400#/album.php?aid=39873&id=1275780668
Archived
Acum 2 ani
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu