Aventuri in tara nimanui

Plecat de cu noaptea in cap intr-o plimbare de 3 ore voit-fortata prin centrul Capitalei am avut placerea sa dau peste o multime de momente care mi-au amintit de tara in care traim.

Primul obiectiv: Piata Universitatii. Cum sa ajung acolo de pe Calea Grivitei si sa evit aglomerarea de la metrou, de la Piata Victoriei? Stiu, iau troleul 86. Proasta idée am avut. Dupa ce ca am asteptat troleul 20 de minute in statie, la -12 grade Celsius, am facut cu el pana la Romana cam cat faceam de trei ori cu metroul.

In sfarsit, vine troleul si urc in el. Mergem cateva sute de metri pana cand troleul se opreste. Ce se intampla? Am ajuns deja? Nuuuuuuu, nici pe departe. Niste domni bine-voitori de la astia cu ridicatul de masini accidentate se chinuie sa urce o masina pe rampa. Ba si s-au gasit ai naibii chiar in mijlocul drumului, desi serviciul de accidente usoare este pe dreapta, intr-o curte. Si uite asa stam vreo 50 de oameni si inghetam in troleu din cauza a 2-3 … destepti.

Ca sa nu mai zic ca in perioada aceasta Calea Grivitei reprezinta culmea imbecilitatii la romani. Are trei benzi pe sens, dar numai una e circulabila. Prima banda e plina cu munti de zapada, a doua banda e pentru masinile parcate si a treia banda e circulabila, vorba vine.

In fine, urca aia in sfarsit masina si o iau la goana, in fata troleului, pana la prima intersectie mai serioasa, unde vor sa faca la dreapta si iar blocheaza drumul cateva minute.

Trecem si peste acest moment, ajung cu bine la Romana, apoi la Universitate, unde aveam treaba, rezolv ce am de rezolvat si in cele din urma o iau la pas spre casa. Brusc imi dau seama ca sunt cel mai idiot om din orasul asta sau … poate singurul papagal intre atatia jmecheri? Cine stie? Cert e ca … infrastructura e proasta, dar prostia oamenilor e si mai … proasta.

Ne place noua sa ne dam destepti si sa ne uitam la toate documentarele de pe Discovery Travel, dar ori nu invatam nimic din ele, ori suntem niste mari sau foarte mari mincinosi.

Altfel nu-mi explic cum este posibil ca intr-un oras in care infrastructura e naspa, majoritatea oamenilor sa puna la bataie masini din ce in ce mai mari. Ma invart de curiozitate printre stradutele de la Romana si incep sa contabilizez: uite un Hyundai Tucson, uite si un SUV de la Volvo, uite un Volkswagen nu stiu de care, Land Cruiser si Range Rover cat cuprinde.

Bai nene … ma uitam si eu la o prezentare a orasului Roma. Stiti voi, capitala Italiei. Pai la aia e aproape la fel de mare inghesuiala, dar baietii s-au adaptat la conditii. Ba un Fiat cat o unghie, ba un Polo, ba o broscuta, ba 7.000 de scutere. Bine, sa nu fiu calic. N-am pretentii acum de scutere, pe vremea asta, dar totusi …

La noi vad ca se apeleaza din ce in ce mai mult la masini pe care de obicei le folosesti sa-ti cari tot neamul la munte, altfel nu ai avea motiv sa le scoti din garaj. Apropo, ca o paranteza, am vazut la un nene pe o straduta de langa blocul nostru, o casa de ne-am prost, adusa pana in strada, curte garla, dar nici un garaj, desi omu avea un SUV d-ala cam cat un Hummer, de acopera si curtile vecinilor.

Ajung in cele din urma in statia lui 86 de la Romana si, dupa ce astept vreo 10 minute, vine si troleul. In sfarsit, mai am un pic si ajung cu bine acasa, la caldurica. Ha, ce gluma buna!

Nici nu ajungem bine la strada aia cu hotelul, unde face troleul la stanga, ca iar apar probleme. Se face verde semaforul, dar din fata trece un card de masini de politie si alte masini cu girofar incat pierdem ocazia de a trece.

Pe la Piata Buzesti, in statie asteapta o batranica. Tanti are cam 70 si ceva de ani, dar arata de 116. Chiar nu stiu ce are de gand sau ce cauta afara pe o asemenea vreme. Se pregateste sa urce in troleu cu atata atentie incat pica exact sub el.
Ca de obicei, intr-o asemenea situatie, oamenii incep sa tipe unii la altii. Ma apuc sa o ridic pe tanti de sub troleu, dar ea imi spune ca n-are forta si stabilitate pe picioare. O pun usor sa stea pe podeaua troleului, iar un domn mai in varsta ma ajuta sa o ridicam in picioare. Ea se infringe direct pe un scaun. Intre timp, o doamna tipa la un domn ca de ce nu a sarit sa ajute, domnu se apara ca e bolnav. Nu mai conteaza, nimeni n-a patit nimic, totul este bine.

Ajungem la Gara de Nord. La prima usa, o doamna se roaga insistent de sofer sa o lase sa coboare ca sa alerge dupa 97, care se afla la cativa metri in fata noastra. Soferul ii explica, pe buna dreptate, ca nu suntem in statie.

Doamna este cu ochii lipiti de geam si suspina dupa troleul 97. La fiecare statie scoate capul pe usa, analizeaza sansele de a prinde troleul din fata, isi da seama ca n-are sanse, revine la locul ei. Si tot asa pana la Stoica Ludescu.

Intamplator, la Stoica Ludescu, cele doua trolee iar ajung unul in spatele celuilalt. Doamna iar se roaga de sofer sa o lase sa coboare. Soferul ii explica faptul ca nu e statie si, chiar daca ar lasa-o, poate cel care conduce troleul 97 nu o va lasa sa urce.

In sfarsit, femeia coboara, cel de pe 97 nu are cum sa o vada, semaforul se face verde si troleul pleaca. Femeia tipa disperata sa revina in 86, soferul nu o mai ia inapoi.

Dupa statia Caraiman alta faza misto. In fata troleului sare un destept care nu a invatat ca strada se traverseaza prin loc semnalizat, chiar daca are trecere de pietoni 20 de metri mai sus. Mai mult, ritmul lui de traversare este unul agale, semn ca ori a inghetat, saracul, ori este nesimtit.

Ah, nu! Nu e nici pe de parte un nesimtit, este vecinul care sta la trei blocuri de mine. Ala care m-a claxonat sa ma dau la o parte, ca el trebuie sa circule cu masina pe trotuar. Deh, asa oameni, asa tara. Tara nimanui!