La primul contact cu Barcelona am avut parte de o vreme mai mult decat placuta. Aproximativ 25 de grade Celsius, care se resimt si mai puternic intr-o zona aflata la malul marii, si un soare stralucitor care m-a facut sa regret ca nu am apelat la o sapca sau o palarioara.
Chiar inaintea plecarii spre Barcelona am abordat o frizura decapotabila si m-am bronzat destul de tare pe chelie, astfel ca scalpul meu s-a facut de un rozaliu … “periculos”, nicio legatura cu guzganul PSD-ului.
Desi dormisem doar trei ore in noaptea dinaintea plecarii si am ajuns la Barcelona dupa o calatorie de circa trei ore cu avionul, am avut puterea sa ne luam inima in dinti si sa intram in contact cu orasul. Am trecut peste dorinta de a trage un pui de somn si am reusit sa ne adaptam la un program potrivit pentru vizite.
Primul drum facut a fost de la hotelul Silken Concordia pe Bulevardul Paral’lel catre zona de port si statuia lui Cristofor Columb.
Surprinzator, sau poate nu, primii bani cheltuiti pentru vizitarea unui obiectiv turistic au insemnat o cifra mica, 3 euro. Aveam sa aflam, pe parcursul zilelor urmatoare, ca pentru vizitarea oricarui obiectiv din Barcelona trebuie sa platesti destul de mult.
Chiar si cei 3 euro dati pentru a urca in statuia lui Columb pot parea multi bani daca ne gandim ca de ei am primit un drum cu liftul dus-intors pana in varful statuii. Iar varful statuii inseamna un inel situat in jurul unui stalp si lat cam cat latimea unui om mai mare. Totusi, ascensiunea pana in varful statuii lui Columb ne-a oferit posibilitatea de a executa cateva poze panoramice de exceptie.
La baza statuii lui Columb exista, cum altfel, un magazine cu diferite produse pentru turisti. Aici se gasesc de la fulare ale echipei FC Barcelona pana la copii ale statuii lui Columb. Cum bugetul era unul relativ mic, am decis ca nu este momentul sa investim inca in suveniruri.
Cred ca era deja trecut de ora 14.00, chiar spre ora 15.00, cand am terminat aventura noastra la statuia lui Columb si ne-am continuat drumul catre zona de port.
Dupa o serie scurta de poze, am ajuns in zona Rambla del Mar, acel pod de lemn construit pe apa si care inseamna ultima bucata dinspre litoral a celebrei adunaturi de strazi Ramblas, strazi care impreuna dau cel mai celebru bulevard al orasului.
Chiar daca nu aveau costumele de baie la ei, multi tineri preferau sa-si petreaca dupa-amiaza intinsi la soare pe Rambla del Mar. Printre numerosii turisti care se perindau prin zona puteai sa descoperi cu usurinta si multi imigranti de culoare, nu romanes, care se ocupau cu micul comert de genti, portofele si parfumuri, probabil majoritatea furate sau facute pe vapor.
Afectati de consumul mic de alimente din ziua respectiva, am decis ca este momentul sa servim pranzul, mai ales ca stiam din documentarea facuta ca locuitorii Barcelonei prefera sa-si amane mesele pentru o ora sau doua fata de alti oameni. Cu alte cuvinte, catalanii servesc, de obicei, micul dejun dupa ora 9.00, pranzul dupa ora 14.00, iar cina spre ora 21.00.
Acestea fiind spuse, am decis sa servim pranzul la un local cochet de pe malul apei, un local intitulat “Tapa Tapa”. Dupa cum puteti sa va dati seama si din titlu, aici pot spune ca am facut prima greseala importanta din expeditia noastra si imi asum responsabilitatea pentru faptul ca nu am reusit sa preiau conducerea grupului, temator fiind fata de reactiile celorlalti.
“Tapas” inseamna gustare, iar “Tapa Tapa” este un local pentru gustari, portii mici de mancare, pe care de obicei le servesti inainte de una dintre cele trei mese importante ale zilei. Si cum localul era si pe malul apei, preturile au fost pe masura.
S-a platit undeva in jur de 7-8 euro per portia unei persoana, desi, repet, vorbim de portii foarte mici si despre patru persoane care se asteptau sa manance ca pentru un pranz. Din ce imi amintesc vag, cred ca eu am comandat o portie de sase carnati de bere care a costat cam opt euro.
Patiti destul de rau la “Tapa Tapa”, ne-am continuat plimbarea prin zona portului pana am ajuns la Acvariu, al doilea obiectiv al zilei. Pana sa intram insa la acvariu, unii dintre noi au decis sa completeze portia de “tapas” cu o inghetata in compensatie.
Intrarea la Acvariu mi s-a parut scumpa, 17,5 euro de persoana, comparativ cu intrarea la acvariul de la Sydney si asta in conditiile in care cel din Barcelona mi s-a parut mai mic si mai saracacios. Totusi, Acvariul din Barcelona iti ofera si el posibilitatea de a trece printr-un tunel de sticla inconjurat de apa si pesti si are cateva zone mai viu colorate decat Acvariul din Sydney.
Cred ca am terminat de vizitat Acvariul undeva spre ora 19.00 si cum dupa ora respectiva nu prea ne mai permitea sa bifam vreun obiectiv … serios, am decis ca este momentul sa ne intoarcem la hotel, mai ales ca eram destul de afectati de efectul depus.
Cu chiu cu vai am ajuns la hotel si pot sa recunosc, cu mana pe inima, ca am fost primul personaj care a cedat fizic si a adormit undeva in jurul orei 21.30.
Urmeaza: Aventuri in Barcelona III – Sagrada Familia (un monument fara cuvinte)
Archived
Acum un an
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu