Am un nou idol in viata, arbitrul de fotbal

Toata lumea vorbeste despre arbitrul de fotbal ca despre omu-negru. Sigur, imaginea poate fi confirmata de uniformele negre purtate, in general, de arbitrii. De cativa ani incoace s-au incercat diferite schimbari de costumatie, dar tot degeaba.

In fine, nu ma refer la echipamentul unui arbitru de fotbal cand spun ca acesta este noul meu idol.

Citeam de curand intr-un ziar declaratia unui arbitru, nu-i mai retin numele, din Romania, care spunea ca inaintea unui meci exista o presiune maxima.

Pana in aceasta seara, ma aflam in grupul, foarte mic, al persoanelor care prefera sa nu comenteze arbitrajul si care considera comportament normal cel in care jucatorii si oficialii unei echipe iau mai intai in calcule propriile greseli, iar abia apoi, eventual, cauta o scuza si in arbitraj.

Dupa ce am vazut FC Brasov - FC Vaslui, 1-0, in prima mansa a semifinalelor Cupei Romaniei, va spun sincer ca din aceasta seara voi avea un respect total fata de arbitrii si mai ales fata de cei din Romania.

Din pacate, in Romania aruncatul cu laturi in arbitrii a devenit un adevarat sport national. Sigur, si in strainatate se mai comenteze evolutiile unor brigazi de arbitri, dar la noi parca se exagereaza prea mult. Ba chiar as zice ca reprezentantii cluburilor din Liga I au inceput sa detectez greseli ale arbitrilor cu cateva zile inainte ca meciul sa se joace, ceva gen "sunt sigur ca in minutul 16 nu ne va da penalty, iar in minutul 35 o sa avem un gol anulat".

Sigur, sunt greseli in arbitraje, insa pentru o formatie profesionista acestea nu ar trebui sa conteze. Insa stiu, e mai usor sa dai vina pe un om, maxim trei, decat sa dai vina pe cel putin 11, sau poate chiar 14.

Pentru ca fotbalul romanesc sa progreseze, una dintre conditiile primordiale este crearea unei educatii fotbalistice, atat la nivel de cluburi, cat si la nivel de spectatori. Iar un pilon al acestei educatii il reprezinta formarea unui comportament profesionist fata de arbitrii.

In momentul in care se creaza o presiune artificiala atat de mare este normal ca in arbitraj sa ramana doar cei mai smecheri sau mai tari pe ei. Asta nu inseamna ca ramana neaparat si cei mai valorosi. Un om normal, care are si alte venituri, se intreaba de doua ori inainte sa o apuce pe un asemenea drum. Merita sa fiu injurat si acuzat la fiecare pas pentru un amarat de barem? Nu mai bine stau eu linistit acasa si imi vad de ale mele?

Marius Avram mi s-a parut, la meciul FC Brasov - FC Vaslui, ca a pus in practic un arbitraj de mare valoare. Si cred ca este primul arbitru pe care il laud cu adevarat. Tipul a arbitrat foarte bine, in conditiile in care jucatorii si antrenorii celor doua echipe, dar mai ales cei de la Brasov, s-au intrecut mai degraba in proteste la adresa arbitrilor, decat sa-si vada de joc.

Au fost si greseli ale lui Avram, nu spun nu, insa multi jucatori de la cele doua formatii ar trebui sa-si dea seama ca ei sunt platiti mai degraba sa joace fotbal, nu sa faca pe arbitrii. Intr-un circuit civilizat si profesionist, baietii isi vedeau de treaba pentru care sunt platiti, iar la final, oficialii celor doua echipe analizau meciul pe video si semnalizau la cine trebuie eventualele greseli. Pana atunci insa mai avem drum lung, iar aproape toti cei care alcatuiesc flora si fauna fotbalului romanesc continua sa aiba un comportament de mahala.