Din lipsa de activitati, in aceasta seara am decis sa urmaresc meciul dintre Newcastle United si West Bromwich Albion, mai ales ca la oaspeti era anuntat titular Gabriel Tamas.
Acum, la cateva minute dupa incheierea partidei, ma pot felicita pentru alegerea facuta. Partida a fost una deosebit de atractiva si pot spune ca mi-a adus aminte de ce sunt un mare fan al fotbalului englezesc.
Newcastle si West Brom au facut egal, 2-2, un rezultat echitabil, desi gazdele au dominat partida si au parut sa formeze o echipa cu o clasa peste West Brom. De altfel cam aceasta este si diferenta din clasament, cele doua formatii fiind despartite de doua locuri si vreo sase puncte in favoarea lui Newcastle.
Ca sa ma exprim mai pe intelesul tuturor, treaba este foarte simpla. Cele doua echipe sunt, in acest moment, in liga a doua engleza, ceea ce inseamna, pastrand proportiile, ca Newcastle - West Brom ar trebui sa semene cu un fel de Victoria Branesti - Concordia Chiajna sau, eu stiu, FC Arges - FC Targu Mures.
Problema este ca diferenta mi se pare, acum, una absolut uluitoare, iar aceasta diferenta apare la toate capitolele astfel ca voi vorbi punctual, ca sa nu plictisesc:
1. Englezii traiesc pentru sport, in general, si pentru fotbal, in special. Desi era luni seara si era foarte frig, tribunele erau aproape pline, iar atmosfera a fost incantatoare. Au aratat, inca o data, ca nu ai nevoie de petarde, fumigene sau alte elemente pirotehnice pentru a crea spectacol.
2. Ritmul partidei a fost cred mai ceva ca in Liga Campionilor. Baietii aia parca nu stiu sa faca altceva decat sa alerge timp de 90 de minute. Se simte influenta jocului de rugby, insa este o placere sa te uiti la un asemenea meci, cand practic nu ai timp de stat.
3. Intrarile au fost in cel mai pur stil barbatesc. Daca se juca in Romania, cred ca cele doua formatii ramaneau cu cate trei jucatori pe teren, asta daca nu cumva partida se transforma intr-un razboi de strada. La englezii insa, baietii aia isi rupeau reciproc picioarele, iar apoi se luau de gat si isi zambeau cu cei trei-patru dinti ramasi intregi.
4. Lectie de arbitraj a la Paul Taylor. Nu am auzit de acest arbitru si habar n-am cine e, insa el a predat o adevarata lectie de arbitraj. Desi nu are fizicul lui Brad Pitt Tudor sau Toni Play Boy Helesteanu, nenea Taylor ala s-a adaptat perfect jocului si a fluierat numai atunci cand trebuie pentru ca treaba sa nu degenereze. A discutat extrem de amiabil cu jucatorii, si-a justificat fara probleme majoritatea deciziilor si a tinut perfect disputa in mana. Nu zic ca probabil au existat si ceva greseli, mai ales la tusieri, dar toti cei implicati, inclusiv suporterii, au trecut extrem de usor peste. Ce sa mai, la ei nu se acord nici pe departe atata atentie arbitrajului.
5. Joc bun al lui Tamas. Desi a jucat la Dinamo si deci nu este neaparat unul dintre favoritii mei, Tamas a facut un joc bun si a dovedit ca are calitati pentru a evolua in Anglia. Daca sta bine fizic si are determinarea necesara, Tamas nu are cum sa nu faca fata unui campionat precum cel din Anglia.
Rezumat: 0-1 Olsson, centrare in 6 metri - sut - gol; 1-1 Guthrie, lovitura libera pe coltul portarului, Carson a ramas stana de piatra; 1-2 Bednar din a doua incercare, dupa ce la prima lovitura de cap a trimis pe portar si Harper a respins cu ajutorul transversalei; 2-2 Lovenkrands liber in careu, cap pe colt si Carson a plonjat tarziu.
Am mai notat: doua ocazii ale gazdelor pe final, reluarea lui Nolan prinsa greu de Carson si o lovitura libera batuta smechereste, cu efect, dar la care Carson a fost destept, a stat pe picioare si a respins la momentul oportun. Si West Brom putea sa dea golul trei, dar Di Matteo l-a bagat pe Ishmael Miller in locul lui Bednar si pustiul ala a dat-o in bara din patru metri central.
Gabi Tamas a jucat bine, in general, a avut o buna ocazie in prelungirile primei reprize, cand sutul sau de la 25 de metri a fost scos de sub bara de Harper. In repriza a doua, m-a impresionat la o urcare in atac, cand a driblat trei jucatori si i-a pasat excelent pe culoar lui Koren, dar slovenul nu s-a prins. In prelungiri, la ultima ocazie a meciului, Jonas Guttierez i-a trecut mingea printre picioare lui Tamas.
Am avut placerea sa-l revad la meciul asta si pe Alan Smith, capitanul de conjunctura al lui Newcastle si fostul atacant al lui Manchester United. Baiatul asta si-a rupt piciorul pe 18 februarie 2006, intr-un meci cu Liverpool, si a stat cam un an pe bara. De cand a revenit, eu nu imi mai amintesc despre el decat ca rupe picioare. Si la meciul asta a avut vreo doua-trei intrari de am zis ca poate ar fi bine sa-l aducem ca sparring-partener pentru Daniel Ghita.
Archived
Acum 2 ani
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu